Admisibilitatea dovezilor în arbitrajul internațional a fost mult timp dezbătută. Trebuie să fie admise o probă pentru a fi luată în considerare de tribunalul arbitral, care apoi își va evalua valoarea probatorie prin prisma faptelor litigiului.
În principiu, dovada este admisă dacă este relevantă și importantă (deși articol 3.11 din Reguli IBA doar cere ca partea să „crede”În relevanța și materialitatea dovezilor), în timp ce greutatea sa depinde de credibilitatea sa (adică, fiabilitatea și autenticitatea sa pentru a arăta ce i se oferă pentru a dovedi).[1] Pentru a-și satisface sarcina probei, o parte trebuie să ofere suficiente dovezi, luând în considerare dovezile în ansamblu, și să-și satisfacă povara de a-și dovedi acuzațiile.
O problemă care a apărut provine din faptul că tribunalului arbitral este acordată o largă discreție în ceea ce privește probele din arbitrajul internațional. Acest lucru ar putea duce la abuzuri sau la rezultate etnice în ceea ce privește admisibilitatea probelor.
O astfel de problemă a fost văzută recent în contextul unui caz de arbitraj de investiții. Tribunalul ICSID din Caratube International Oil Company LLP și Devincci Salah Hourani v. Republica Kazahstan (Cazul ICSID nr. ARB / 13/13) se poate spune că a stabilit un principiu potrivit căruia un tribunal arbitral poate admite ca probe date sau documente care au fost obținute ilegal, de exemplu, prin hackingul unei rețele de calculatoare. În cazul, rețeaua informatică a guvernului din Kazahstan a fost hacked și, prin urmare, reclamanții au obținut acces și s-au bazat pe mii de documente confidențiale care au fost publicate în urma hackingului.
Deși nimic nu împiedică un tribunal să admită în acte doveditoare care ar fi putut fi furate sau obținute în mod ilegal, tribunalele pot refuza admiterea unor astfel de documente din motive de echitate procesuală și egalitatea părților.
- Aurélie Ascoli, Legea Aceris
[1] Konstantin Pilkov. Dovezi în arbitrajul internațional: Criterii de admitere și evaluare. Arbitraj. - 2014. - Vol. 80. – Issue 2 2014.