De asemenea, Legea de drept internațional privat elvețian („BATERIE“), codificată în Legea federală de drept internațional privat din 18 decembrie 1987, este probabil cea mai completă codificare a dreptului internațional privat din lume. Introdus inițial în legislația elvețiană pentru a consolida poziția Elveției în domeniul dreptului internațional, PILA a fost recent renovat pentru a se adapta nevoilor crescânde ale afacerilor internaționale. De asemenea, versiunea revizuită a textului a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2021 („Act revizuit" sau "PILA revizuit“). Capitolul său 12, dedicat arbitrajului international, a încorporat noi prevederi care modernizează și clarifică prevederile existente, păstrând în mare parte intacte caracteristicile cheie ale versiunii inițiale. Recunoscut ca unul dintre cele mai importante sedii de arbitraj internațional din lume, PILA revizuit va ajuta doar Elveția să mențină acest statut.
PILA revizuit a avut patru obiective principale: (1) să codifice jurisprudența elaborată de Curtea Supremă elvețiană în domeniul arbitrajului internațional, (2) pentru a oferi claritate asupra chestiunilor care nu sunt reglementate în mod explicit de lege, (3) să întărească autonomia de partid şi (4) pentru a menține și crește atractivitatea Elveției ca sediu al arbitrajului internațional.[1]
Această notă are ca scop (1) oferă o imagine de ansamblu asupra punctelor cheie introduse de Actul revizuit, (2) identifica elementele capitolului 12 care rămân neschimbate, și (3) evidențiază anumite aspecte distincte ale textului inițial care nu au fost modificate de reformă, în ciuda proeminenţei lor tot mai mari.
Prezentare generală a PILA revizuită
Actul revizuit a extins PILA de la 19 la 24 dispoziţii, deşi păstrându-şi concizia şi păstrându-şi caracteristicile cheie. Obiectivul din spatele revizuirii este de a face legislația elvețiană privind arbitrajul internațional mai ușor de utilizat.
Clarificarea domeniului de aplicare a capitolului 12
Articol 176(1) din PILA prevedea inițial că prevederile Cap 12 dedicat arbitrajului internațional se aplică în cazul în care cel puțin una dintre părțile la diferend își avea sediul, domiciliu, sau reședința obișnuită în afara Elveției. Pentru o lungă perioadă de timp, a rămas neclar dacă momentul încheierii convenției de arbitraj sau momentul începerii procedurii arbitrale ar trebui luate în considerare pentru a determina sediul părților, domiciliu, sau reședința obișnuită. Acum este clar că momentul încheierii convenției de arbitraj este factorul decisiv pentru a determina dacă Capitolul 12 este aplicabil.[2]
Forma scrisă a acordului de arbitraj
Ca urmare a intrării în vigoare a Actului revizuit, Articol 178(1) prevede acum ca acordul de arbitraj să fie încheiat în scris”sau orice alt mijloc de comunicare care să permită evidențierea acestuia prin text.“[3] Această prevedere clarifică acum că e-mailurile și alte forme de comunicare modernă pot servi drept mijloace valide pentru a dovedi existența unui acord de arbitraj.
Articol 178(4) mai precizează că prevederile capitolului 12 se aplică acordurilor de arbitraj incluse în „o tranzacție unilaterală sau în actul constitutiv“,[4] precum testamentele, statutul, sau fapte de încredere. Această prevedere prezintă un interes deosebit, deoarece pune bazele soluționării litigiilor care decurg din acte juridice unilaterale.. Acesta permite ca litigiile să fie înaintate unui tribunal de arbitraj elvețian prin a unilateral clauză arbitrală cuprinsă în act.
Numirea arbitrilor
Articolul nou revizuit 179(1) codifică procedura de numire a arbitrilor. Conform acestei prevederi, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, tribunalul arbitral ar trebui să fie compus din trei membri, partile desemnand fiecare cate un membru. Arbitrul care prezidează trebuie apoi desemnat de cei doi coarbitri.[5] În cazul în care părțile sau arbitrii nu își îndeplinesc aceste obligații privind numirea tribunalului arbitral în termen de treizeci de zile, paragraf 4 prevede că instanța de stat competentă „va lua, la cererea uneia dintre părți, măsurile necesare constituirii tribunalului arbitral“.[6] În acest caz, instanța de stat poate numi, la discreția sa, toți membrii tribunalului arbitral sau numai pe cei care urmau să fie numiți de partea sau arbitrul în nerespectare.
În cazurile în care părțile nu au precizat în convenția lor de arbitraj procedura de numire a arbitrilor sau „dacă membrii tribunalului arbitral nu pot fi numiți sau înlocuiți din alte motive“, instanța de stat elvețiană de la sediul arbitrajului este competentă să numească arbitrii. Pentru a „salva” acordurile de arbitraj incomplete, Articol 179(2) afirmă că "[eu]dacă părțile nu au convenit asupra unui sediu sau au convenit doar ca sediul tribunalului arbitral să fie în Elveția“, instanța de stat elvețiană sesizată prima are autoritatea de a decide asupra numirii arbitrilor.[7]
Executarea măsurilor străine provizorii și provizorii
Aplicarea măsurilor provizorii și provizorii poate fi foarte dificilă dacă tribunalele arbitrale străine dispun măsurile respective. Întrucât în versiunea inițială a PILA, numai tribunalele arbitrale cu sediul în Elveția puteau solicita asistență directă a instanței, Articol 185A(1) prevede acum că tribunalele arbitrale străine și părțile străine pot solicita și asistența instanței de stat de la locul unde urmează să fie executată o măsură provizorie sau conservatoare..[8]
Introducerea prevederilor statutare privind corectarea, Interpretarea sau modificarea unei premii în PILA revizuită
În timp ce versiunea inițială a PILA a oferit doar motive pentru anularea unei premii, Actul revizuit a introdus prevederi privind dreptul părților la rectificare, interpretare, și modificarea unei decizii.
Conform articolului 189A, părțile pot solicita tribunalului arbitral în termen 30 zile de la comunicarea premiului către „corectarea erorilor tipografice si contabile din atribuire, explicați anumite părți ale hotărârii sau emiteți o hotărâre suplimentară în legătură cu cererile formulate în cadrul procedurilor de arbitraj care nu au fost luate în considerare în hotărâre.“[9] Tribunalele arbitrale sunt, prin urmare, neautorizat să modifice fondul premiului. în plus, este larg recunoscută că corectarea, interpretare, iar cererile de modificare nu suspendă termenul de depunere a oricărei cereri de retragere.
Revizuirea sentințelor arbitrale în PILA revizuită
Actul revizuit a codificat jurisprudența elvețiană stabilită care recunoaște temeiurile pentru revizuirea hotărârilor arbitrale. Articol 190A prevede trei temeiuri diferite pentru revizuirea hotărârilor arbitrale:[10]
- Dacă procedura penală a arătat că hotărârea a fost influențată de o faptă penală;
- În cazul în care partea care solicită revizuirea hotărârii descoperă noi dovezi semnificative care existau înainte de pronunțarea hotărârii și pe care nu le-ar fi putut produce în cadrul procedurilor anterioare, în ciuda exercitării diligenței necesare;
- Dacă lipsa de imparțialitate sau independență a unui arbitru este descoperită după emiterea hotărârii, în ciuda faptului că partea exercită diligența.
O cerere de revizuire trebuie depusă în termen 90 zile de la ieșirea la iveală motivele revizuirii.
Obligația părților de a exprima obiecții procedurale în PILA revizuită
Articol 182(4) codifică acum jurisprudența elvețiană de lungă durată, conform căreia părțile au datoria de a obiecta împotriva oricăror nereguli de procedură imediat după ce acestea au loc. Nerespectarea acestei obligații are ca rezultat o renunțare la dreptul părții nerespectate de a obiecta în viitor la eroarea de procedură.[11] De asemenea, împiedică partea care nu își exercită dreptul la anulare sau anularea hotărârii pentru aceleași motive..
Utilizarea limbii engleze pentru trimiterile către Tribunalul Federal Elvețian
Una dintre cele mai semnificative modificări introduse de Legea revizuită este facultatea recunoscută părților de a depune în limba engleză observații referitoare la arbitraj la Tribunalul Federal Elvețian.. Inițial, toate depunerile, inclusiv cererile de anulare și retragere, trebuia să fie într-una dintre limbile oficiale ale Elveției (limba franceza, limba germana, Italiană sau română). Se așteaptă că această schimbare va spori atractivitatea Elveției ca sediu de arbitraj. Întrucât termenul aplicabil pentru procedurile de anulare și anulare este de treizeci de zile, posibilitatea de a face depuneri în limba engleză va permite părților să economisească timp și costuri. Tribunalul Federal Elvețian va continua să pronunțe hotărârile în una dintre cele patru limbi oficiale ale Elveției, in orice caz.
Prevederile rămase neschimbate prin PILA revizuită
Este important de subliniat faptul că anumite aspecte distincte ale versiunii inițiale a PILA rămân neschimbate în Actul revizuit.:
- Primul, Tribunalul Federal Elvețian rămâne singura autoritate imediată care se ocupă de procedurile de retragere din circuitul agricol. Permiterea unei singure autorități să administreze aceste proceduri a demonstrat atât eficacitatea, cât și fiabilitatea acesteia, parțial datorită experienței și înțelegerii vaste a judecătorilor de la Tribunalul Federal Elvețian cu privire la arbitrajul internațional. De-a lungul anilor, Tribunalul Federal Elvețian a dezvoltat o jurisprudență de fond încorporată pe scară largă în Actul revizuit.
- Al doilea, PILA continuă să fie aplicabilă în diferite tipuri de proceduri de arbitraj, inclusiv arbitrajul tratatului investitorilor, la și arbitrajele instituționale, și arbitraje comerciale. Parlamentul elvețian a ales să nu creeze regimuri juridice separate și specializate pentru fiecare tip de procedură de arbitraj internațional.
- Al treilea, autonomia de partid este încă considerată un principiu fundamental în Actul revizuit. Textul urmărește să reglementeze doar atât cât este necesar (și cât mai puțin posibil).
Probleme neacoperite de PILA revizuită
În ciuda importanței tot mai mari a anumitor evoluții observate în legile arbitrajului din alte jurisdicții, Parlamentul elvețian nu le-a abordat pe toate.
O problemă importantă pe care Actul revizuit nu a abordat-o este confidențialitatea procedurilor de arbitraj. Legea arbitrajului elvețian, la fel ca multe legi naționale de arbitraj, tace cu privire la confidentialitate.
Părțile care desemnează Elveția ca sediu al arbitrajului și aleg Instituția de Arbitraj a Camerelor Elvețiene pentru a administra arbitrajul beneficiază de protecția confidențialității conform articolului 44 din Regulile elvețiene de arbitraj internațional („Regulile elvețiene“) cu excepția cazului în care s-a convenit altfel.[12]
in orice caz, în toate celelalte cazuri, inclusiv la arbitraje cu un sediu de arbitraj în Elveția care nu sunt reglementate de regulile elvețiene, părțile trebuie să includă o prevedere expresă în convenția lor de arbitraj pentru a asigura confidențialitatea.
în plus, întrucât acordurile de arbitraj sunt contracte independente, părțile contractante sunt singurele considerate legate de acestea. prin urmare, terții nu sunt nici obligați de nici nu pot invoca convenția de arbitraj în beneficiul lor. Este important de remarcat, in orice caz, că atât jurisprudența elvețiană, cât și doctrina juridică au dezvoltat anumite excepții de la acest principiu juridic, inclusiv pentru succesiuni, contracte cu terți beneficiari, reprezentare valabilă, misiuni sau alte forme de transfer, etc.
Concluzie
Modificările recente introduse de Actul revizuit au sporit atractivitatea deja considerabilă a Elveției ca sediu pentru arbitraj internațional.. Actul revizuit a manifestat și a recunoscut necesitatea clarificării anumitor aspecte fără a împovăra sau complica excesiv PILA. Se pare că a menținut cu succes principiul autonomiei partidului și flexibilitatea legislației elvețiene privind arbitrajul internațional, stâlpii actului inițial.
Pentru mai multe informații despre procedurile și regulile de arbitraj din Elveția, vedea Arbitraj în Elveția.
[1] Al patrulea obiectiv a fost menționat în cadrul dezbaterilor parlamentare; vedea https://www.fedlex.admin.ch/eli/fga/2018/2548/fr.
[2] PILA revizuit, Artă. 176(1) („Prevederile acestui capitol se aplică tribunalelor arbitrale care au sediul în Elveția dacă, la momentul încheierii convenţiei de arbitraj, cel puțin una dintre părțile acesteia nu avea domiciliul, reședința obișnuită sau sediul în Elveția.“).
[3] PILA revizuit, Artă. 178(1) („Acordul de arbitraj trebuie încheiat în scris sau prin orice alt mijloc de comunicare care să permită evidențierea acestuia prin text.“).
[4] PILA revizuit, Artă. 178(4) („Prevederile acestui capitol se aplică prin analogie unei clauze arbitrale dintr-o tranzacție unilaterală sau din actul constitutiv.“).
[5] PILA revizuit, Artă. 179(1) („Membrii tribunalului arbitral vor fi numiți sau înlocuiți în conformitate cu acordul dintre părți. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, tribunalul arbitral va cuprinde trei membri, partile desemnand fiecare cate un membru; membrii numesc un președinte prin decizie unanimă.“).
[6] PILA revizuit, Artă. 179(4) („Instanța de stat va lua, la cererea unei părți, măsurile necesare pentru constituirea tribunalului arbitral în cazul în care părțile sau membrii tribunalului arbitral nu își îndeplinesc obligațiile în 30 zile de când a fost solicitat să facă acest lucru.“).
[7] PILA revizuit, Artă. 179(2) („În lipsa unui acord sau dacă membrii tribunalului arbitral nu pot fi numiți sau înlocuiți din alte motive, instanța de stat unde își are sediul tribunalul arbitral poate fi sesizată. Dacă părțile nu au convenit asupra unui sediu sau au convenit doar ca sediul tribunalului arbitral să fie în Elveția, este competentă prima instanţă de stat sesizată.“).
[8] PILA revizuit, Artă. 185A(1) („Un tribunal arbitral cu sediul în străinătate sau o parte la o procedură de arbitraj străină poate solicita instanței de stat de la locul în care urmează să fie executată măsura provizorie sau conservatoare să participe. Articol 183 alineatele 2 și 3 aplica prin analogie.“).
[9] PILA revizuit, Artă. 189A(1) („Cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel, oricare dintre părți se poate adresa tribunalului arbitral în termen 30 zilele de la atribuire fiind comunicate pentru corectarea erorilor tipografice si contabile din atribuire, explicați anumite părți ale hotărârii sau emiteți o hotărâre suplimentară în legătură cu cererile formulate în cadrul procedurilor de arbitraj care nu au fost luate în considerare în hotărâre. Tribunalul arbitral poate face el însuși corecturi, explicații sau completări în același termen.“).
[10] PILA revizuit, Artă. 190A („O parte poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă: (A) ulterior a luat cunoștință de fapte semnificative sau a descoperit dovezi decisive pe care nu le-ar fi putut produce în cadrul procedurilor anterioare, în ciuda exercitării diligenței necesare; cele de mai sus nu se aplică faptelor sau probelor care au apărut după emiterea hotărârii; (b) procedurile penale au stabilit că hotărârea arbitrală a fost influențată în detrimentul părții în cauză printr-o infracțiune sau contravenție, chiar dacă nimeni nu este condamnat de o instanţă penală; dacă procesul penal nu este posibil, dovada poate fi furnizată într-un alt mod; (c) un motiv de contestare în temeiul art 180 paragraf 1 litera c a ieșit la lumină numai după încheierea procedurii de arbitraj, în ciuda exercitării diligenței necesare și nu este disponibilă nicio altă cale de atac legală.“).
[11] PILA revizuit, Artă. 182(4) („O parte care continuă procedura de arbitraj fără a se opune imediat unei încălcări a regulilor de procedură de care are cunoștință sau de care ar fi avut cunoștință dacă ar fi exercitat diligența cuvenită nu poate invoca această încălcare într-un moment ulterior al procedurii..“).
[12] Regulile elvețiene, Artă. 44.