Arbitrajele așezate în Canada sunt reglementate în principal de legislația provincială și nu de cea federală. Fiecare dintre provinciile din Canada, cu excepția Quebecului, a adoptat o legislație care adoptă Legea model UNCITRAL. În Quebec, Codul civil și Codul de procedură civilă sunt în conformitate cu Legea modelului UNCITRAL.
în plus, fiecare provincie are legislație pentru reglementarea arbitrajului comercial intern. Legea diferă de la provincie la provincie, în special pe probleme precum drepturile de apel și contractarea dispozițiilor procedurale. Există, de asemenea, diferențe între jurisdicțiile provinciale cu privire la:
- Puterea instanțelor de a suspenda procedurile judecătorești în favoarea arbitrajului.
- Consolidarea procedurilor de arbitraj.
- Relația dintre mediere și arbitraj.[1]
În Quebec, arbitrajul este interzis în anumite situații, cum ar fi în cazul disputelor familiale (divorț, custodia copilului, plăți de sprijin, etc.) și regimuri de protecție (tutelă și curaterie).[2]
Legislatiile provinciale si Parlamentul Federal au adoptat, de asemenea, legislatie pentru implementarea Conventiei de la New York.[3]
Statutele referitoare la executarea sau administrarea procedurilor arbitrale internaționale în Quebec sunt următoarele: Codul de procedură civilă (R.S.Q., c. C-25 (așa cum sunt.), Articole 940-952);[4] Codul civil din Quebec (S.Q. 1991, c. 64, Articole 2638-2643, 3121, 3133, 3148 și 3168).[5]
Canadian Courts v. Arbitraj
Avantajele arbitrajului asupra litigiilor în fața instanțelor canadiene includ: (eu) litigii pot selecta un forum neutru și acceptabil reciproc, (ii) ei pot selecta reguli procedurale adecvate litigiului și (iii) aplicarea hotărârilor arbitrale este facilitată de Convenția de la New York.
Conceptele de separabilitate și competență-competență sunt bine recunoscute în jurisprudența canadiană. Curtea Supremă a examinat recent împărțirea responsabilității între tribunalul arbitral și instanța de judecată pentru a stabili dacă ar trebui să fie arbitrat un litigiu. În general, contestarea competenței arbitrului trebuie soluționată mai întâi de către arbitru.[6] Instanța a apreciat că o îndepărtare de la această regulă trebuie făcută numai dacă ambele (eu) provocarea se bazează exclusiv pe o chestiune de drept și (ii) instanța este convinsă că contestarea nu este o tactică întârziată și nu va afecta în mod nejustificat conduita arbitrajului.
Organizații de arbitraj în Canada
Institutul ADR din Canada (ADRIC)[7] a adoptat Regulile naționale de arbitraj referitoare la litigiile interne, și administrează arbitrajurile în conformitate cu prezentele reguli de la sediul central din Toronto, sau prin filialele regionale. ADRIC antrenează de asemenea arbitri și mediatori, și acordă acreditări.
De asemenea, Institutul de Mediere și Arbitraj din Quebec (IMAQ)[8] este afiliat la ADRIC. Promovează și dezvoltă justiția participativă, cum ar fi arbitrajul, mediere și alte metode de soluționare alternativă a litigiilor.
Camera de comerț internațional (ICC) activează în Canada prin intermediul Comitetului de Arbitraj al Camerei de Comerț canadiene, care funcționează ca Comitetul Național pentru ICC din Canada.[9]
în plus, arbitrajele dintre părțile canadiene și cele din SUA sunt adesea administrate de American Arbitration Association (AAA), prin Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor din New York (ICDR).[10]
De asemenea, Curtea de Arbitraj Internațional din Londra (LCIA) administrează unele arbitrajuri așezate în Canada.[11]
Toate aceste instituții internaționale numesc frecvent persoane canadiene ca arbitri în litigiile care nu implică părți canadiene.
Christy Chidiac, Aceris Law LLC
[1] Lawrence E. Thacker, Proceduri de arbitraj în Canada: Prezentare generală, Drept practic Țara Q&Un ghid
[3] http://www.newyorkconvention.org/countries
[4] http://legisquebec.gouv.qc.ca/en/showdoc/cs/C-25.01
[5] http://legisquebec.gouv.qc.ca/en/showdoc/cs/CCQ-1991
[6] Dell Computer Corp împotriva Uniunii Consumatorilor 2007 SCC 34
[7] www.adric.ca
[8] www.imaq.org
[9] www.chamber.ca
[10] https://www.adr.org/