Pe 25 ianuarie 2024, Noua lege a arbitrajului a Azerbaidjanului a venit in forta, marcând o piatră de hotar semnificativă în eforturile țării de a-și moderniza cadrul de soluționare a litigiilor („Legea arbitrajului“). Această lege reglementează atât arbitrajele internaționale, cât și interne și se bazează în mare parte pe Legea model UNCITRAL, aducerea regimului de arbitraj al Azerbaidjanului mai aproape de standardele internaționale.
Structura
Legea arbitrajului consta in 59 Articole și 8 Capitole, structurat după cum urmează:
- Capitol 1, Dispoziții generale, Articole 1-15;
- Capitol 2, Acordul de arbitraj, Articole 16-18;
- Capitol 3, Componența Tribunalului Arbitral, Articole 19-26;
- Capitol 4, Măsuri provizorii, Articole 27-34;
- Capitol 5, Desfășurarea procedurilor arbitrale, Articol 35-47;
- Capitol 6, Emiterea sentinței arbitrale și încetarea procedurii, Recurs împotriva sentinței arbitrale, Articole 48-54;
- Capitol 7, Recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale, Articole 55-57;
- Capitol 8, Dispoziții finale, Articole 58-59.
Domeniul de aplicare și aplicarea
Legea arbitrajului se aplică atât arbitrajului internațional, cât și intern atunci când sediul este în Azerbaidjan (Articol 4.1). in orice caz, anumite prevederi, precum cele legate de sprijinul judiciar și măsurile provizorii, se aplică indiferent de locația arbitrajului (Articol 4.2).
Legea arbitrajului specifică anumite litigii care nu pot fi soluționate prin arbitraj, precum infracțiunile penale și administrative, relațiile de familie, si conflicte de munca (Articol 13). Legea model a UNCITRAL nu enumeră în mod explicit litigiile nearbitrabile, lăsând la latitudinea statelor adoptatoare să definească astfel de excluderi.
Acordul de arbitraj
Acordul de arbitraj trebuie să fie în scris, deși acest lucru este interpretat în sens larg pentru a include formulare electronice în care informațiile sunt accesibile pentru utilizare ulterioară (Articol 16). Este suficientă, de asemenea, o trimitere scrisă într-un contract la un document separat care conține o clauză de arbitraj, cu condiția ca clauza să fie încorporată în mod clar (Articol 16.6). Acordul poate fi sub forma unei clauze de arbitraj în cadrul unui contract mai larg sau ca un acord de sine stătător (Articol 16.1). Orice ambiguitate din acord este interpretată pentru a susține validitatea arbitrajului (Articol 16.8).
Tribunal arbitral
Conform Legii Arbitrajului, numărul implicit de arbitri este de trei (Articol 19.2). Lipsa unui acord specific privind procesul de numire, fiecare parte numește un arbitru, iar cei doi numesc apoi împreună un al treilea (Articol 20.3.2). Dacă o parte nu reușește să numească un arbitru în termen 30 zi, sau cei doi arbitri nu se pot pune de acord asupra celui de-al treilea în interior 30 zi, atunci instanta va face numirea la cerere (Articol 20.3.2). Pentru un arbitru unic, instanța îl va numi pe acesta dacă părțile nu se pot pune de acord (Articol 20.3.1).
Conform Legii Arbitrajului, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, deciziile în cadrul procedurilor arbitrale cu mai mult de un arbitru se iau cu majoritate simplă, iar arbitrii nu se pot abține de la vot (Articol 49.1). Legea model a UNCITRAL permite, de asemenea, luarea deciziilor cu majoritate, dar nu interzice în mod explicit abținerea.
Imunitatea de răspundere a arbitrului
În timp ce Legea model al UNCITRAL nu este tăcută cu privire la problema răspunderii arbitrilor, Legea arbitrajului a introdus o prevedere care acordă arbitrilor imunitate de răspundere pentru daunele suferite în timpul îndeplinirii atribuțiilor lor, cu condiţia să acţioneze în “buna credinta” (Articol 26.1). Această imunitate se extinde la situațiile în care un arbitru demisionează sau nu acționează, cu excepția cazului în care se dovedește o astfel de demisie sau eșec “nerezonabil” (Articol 26.2). Legea nu definește în mod explicit “buna credinta” sau atunci când o demisie sau neacționare este “nerezonabil“, lăsând interpretarea sa deschisă instanţelor.
Securitate pentru costuri
Articol 47.1.3 din Legea arbitrajului împuternicește în mod explicit un tribunal arbitral să ordone unei părți să ofere garanție pentru costurile arbitrajului, spre deosebire de Legea model a UNCITRAL, care tace asupra problemei.
Considerații de politică publică
Legea arbitrajului definește în mod explicit ordinea publică în contextul anulării hotărârilor arbitrale. Specific, în temeiul articolului 54.2.2.2, o hotărâre poate fi anulată dacă este “în conflict cu Constituția Republicii Azerbaidjan sau cu politica publică, care cuprinde principii juridice fundamentale care sunt inerent imperative, universale și de importanță societală semnificativă, care stau la baza politicii, cadrul economic și juridic al Republicii Azerbaidjan.” Interesant, dispoziţia de executare respectivă (Articol 56.1.2.2) prevede că o hotărâre poate fi refuzată recunoașterea sau executarea, dacă este “contrar Constituției Republicii Azerbaidjan sau ordinii publice“, fără a defini termenul de politică publică.
Limită de timp pentru retragerea premiilor
În timp ce Legea arbitrajului urmează perioada de trei luni a Legii model a UNCITRAL pentru cererile de anulare a hotărârilor (Articol 34(3) a Legii model), înlătură această limitare de timp în cazurile care implică, printre altele, fraudă, corupţie, activități criminale, documente falsificate sau mărturii false (Articol 53 din Legea arbitrajului). Această excepție ar putea duce la o incertitudine prelungită cu privire la finalitatea premiilor.
* * *
Noua lege de arbitraj a Azerbaidjanului reprezintă un pas semnificativ către modernizarea cadrului de arbitraj al țării. De asemenea, deschide calea pentru stabilirea Azerbaidjanului ca jurisdicție competitivă de arbitraj în regiune. Ca în orice nouă legislație, in orice caz, adevăratul impact al acestei legi va deveni clar doar prin aplicarea ei practică în următorii ani.