Arbitrajul internațional și Republica Guineea

Arbitrajul internațional joacă un rol important în soluționarea litigiilor transfrontaliere care implică Republica Guineea, în special în sectoare precum minerit și energie, care sunt vitale pentru economia națiunii,[1] și care au atras mari investitori internaționali.

Sectorul minier din Republica Guineea se învârte în principal în jurul bauxitei, minereu de fier și mineritul de aur:

• Printre principalii investitori și companii din minerit de bauxită se numără giganți din minerit, cum ar fi Compania minieră Boké, Compania de bauxită din Guineea, și RUSAL, un mare producător rus de aluminiu.[2]
• In schimb, Exploatarea minereului de fier se referă în principal la inițiativa de mai multe miliarde care implică un consorțiu condus de Rio Tinto, Chalco din China, și alți investitori precum Baowu Steel.[3] Include dezvoltarea infrastructurii, precum o cale ferată de 552 de kilometri și un port de adâncime.[4] Depozitul Simandou este de așteptat să aprovizioneze 5% de minereu de fier transportat pe mare la nivel mondial.[5]
• In cele din urma, Guineea este un producător important de aur, cu zăcăminte majore de aur în Siguiri și Dinguiraye. Companii ca AngloGold Ashanti și Nordgold functioneaza in tara, făcând din aur o altă marfă critică de export.

Sectorul energetic din Republica Guineea este caracterizat de un potențial semnificativ, în special în energia regenerabilă, datorită resurselor sale abundente de apă și potențialului substanțial de energie solară. Guineea este adesea numită “Turnul de apă al Africii de Vest,”[6] iar guvernul a acordat prioritate extinderii infrastructurii de energie hidroelectrică și solară pentru a-și diversifica mixul energetic, electrizarea zonelor rurale, și reduce dependența de combustibilii importați. Printre cele mai mari proiecte hidroenergetice se numără barajele Kaleta și Souapiti. Aceste proiecte au fost atât finanțate, cât și construite de firme chineze, precum China Three Gorges Corporation și China International Water & Electric Corporation.[7]

Cu industriile majore, cum ar fi mineritul și energia, care depind în mare măsură de parteneriate internaționale, arbitrajul internațional oferă o modalitate structurată de soluționare a litigiilor contractuale.

Arbitraj internațional în Republica Guineea: Actul uniform OHADA privind arbitrajul

Cadrul de arbitraj al Guineei este guvernat în principal de Actul uniform OHADA privind arbitrajul, actualizat în 2017, care încorporează elemente ale Legii model a UNCITRAL și cele mai bune practici de arbitraj internațional. Este împărțit în șapte capitole și 36 articole:

• Capitol 1: Scopul aplicatiei (Articol 1 la articolul 4);
• Capitol 2: Constituția Tribunalului Arbitral (Articol 5 la articolul 8);
• Capitol 3: Procesul arbitral (Articol 8.1 la articolul 18);
• Capitol 4: Hotărârea arbitrală (Articol 19 la articolul 24);
• Capitol 5: Recurs împotriva sentinței arbitrale (Articol 25 la articolul 29);
• Capitol 6: Recunoașterea și executarea premiilor arbitrale (Articol 30 la articolul 34); și
• Capitol 7: Dispoziții finale (Articol 35 și articolul 36).

Se aplică oricărui arbitraj atunci când sediul tribunalului arbitral este situat într-unul dintre statele membre (Articol 1). Arbitrajul se poate baza pe „un acord de arbitraj sau asupra unui instrument privind o investiție, în special un cod de investiții sau un tratat de investiții bilateral sau multilateral“ (Articol 3). De asemenea, Actul uniform OHADA privind arbitrajul prevede, de asemenea, că convenția de arbitraj va fi considerată independentă de contractul principal și va „să nu fie afectată de nulitatea contractului“ (Articol 4). Tribunalul arbitral”singur este competent să se pronunțe asupra propriei sale jurisdicții, precum și asupra oricăror aspecte referitoare la existența sau valabilitatea convenției de arbitraj.“ (Articol 11).

Articol 5 din Actul uniform OHADA privind arbitrajul precizează că tribunalul arbitral va fi compus dintr-un arbitru unic sau trei arbitri. În lipsa acordului comun al părților, regula implicită este desemnarea unui arbitru unic. Articol 6 prevede de asemenea că, în cazul în care părțile convin să numească doi arbitri”în ciuda prevederilor art 5“, tribunalul arbitral va fi completat”de către un al treilea arbitru ales de către părţi”Sau, lipsa unui astfel de acord, de către arbitrii desemnaţi sau, în cele din urmă, de către jurisdicția competentă din statul membru. Fiecare membru al tribunalului arbitral trebuie să rămână independent și imparțial (Articol 7). Tribunalul arbitral va trata părțile în mod egal, oferind fiecărei părți toate oportunitățile de a-și prezenta cazul (Articol 9).

În cazul în care acordul părților conține obligația de a căuta soluționarea litigiului înainte de orice arbitraj, arbitrii sunt necesari, la cererea uneia dintre părți, la "examinează dacă această condiție a fost îndeplinită și după caz, va mandata finalizarea acestei faze preliminare.“ (Articol 8.1).

Actul uniform OHADA privind arbitrajul impune anumite condiții obligatorii pe care o hotărâre arbitrală trebuie să conțină (Articol 20):

• numele și prenumele arbitrilor care au pronunțat hotărârea;
• data acesteia;
• sediul tribunalului arbitral;
• numele și prenumele și denumirile comerciale ale părților, precum si sediul sau sediul social;
• după caz, numele și prenumele avocatului sau oricărei persoane care a reprezentat sau asistat părțile; și
• expunerea pretenţiilor respective ale părţilor, pledoariile și argumentele lor, precum şi istoricul procesual.

Hotărârea arbitrală trebuie, de asemenea, „precizați motivele pe care se întemeiază.“ (Articol 20).

Hotărârea arbitrală va avea efect de lucru judecat (Articol 23) și nu va face obiectul „orice opozitie, sau recurs pe motive de fapt sau de drept.“ (Articol 25). in orice caz, poate fi supusă „o acțiune în anulare, care trebuie depusă în fața jurisdicției competente din statul membru“. Părțile pot renunța la acțiunea în anulare împotriva sentinței”cu condiția să nu fie contrară ordinii publice internaționale.” (Articol 25).

O acțiune în anulare este permisă numai în câteva circumstanțe enumerate în Articol 26:

• dacă tribunalul arbitral s-a pronunțat fără o convenție de arbitraj sau în baza unui acord care este nul sau expirat;
• dacă tribunalul arbitral a fost compus neregulat sau arbitrul unic a fost numit neregulat;
• dacă tribunalul arbitral s-a pronunţat fără a se conforma mandatului care i-a fost încredinţat;
• dacă principiul procesului echitabil nu a fost respectat;
• dacă hotărârea arbitrală este contrară ordinii publice internaționale; sau
• dacă hotărârea nu prezintă motivele pe care se întemeiază.

Arbitraj internațional în Republica Guineea: Rolul Camerei de Arbitraj din Guineea

Camera de Arbitraj din Guineea, sau Camera de Arbitraj din Guineea sau CAG, este o inițiativă locală care vizează furnizarea de servicii de arbitraj și soluționare alternativă a litigiilor în Guineea. Este destinat în primul rând să sprijine soluționarea litigiilor comerciale și civile din țară, promovarea arbitrajului ca o alternativă eficientă și favorabilă afacerilor la litigiile tradiționale. Numărul cazurilor care au fost administrate este neclar.

Regulile sale de arbitraj („Regulile CAG“) si este Programul costurilor au fost înființate în februarie 2016 de către Ministerul Justiției al Republicii Guineea. Ele sunt împărțite în opt capitole:

• Capitolul I: Dispoziții generale (Articol 1 la articolul 6);
• Capitolul II: Introducerea Arbitrajului (Articol 7 la articolul 8);
• Capitolul III: Constituirea Tribunalului Arbitral (Articol 9 la articolul 14);
• Capitolul IV: Misiunea Tribunalului Arbitral (Articol 15 la articolul 16);
• Capitolul V: Procedură (Articol 17 la articolul 30);
• Capitolul VI: Procedura expediată (Articol 31 și articolul 32);
• Capitolul VII: Remedii post-premiere (Articol 33 la articolul 37);
• Capitolul VIII: Costurile arbitrajului și dispoziții diverse (Articol 38 la articolul 48).

Conform articolului 1, un arbitraj organizat în conformitate cu Regulile CAG trebuie să fie în conformitate cu Actul uniform OHADA privind arbitrajul. În arbitrajul intern, legea aplicabilă va fi legea Republicii Guineea și legea OHADA (Articol 24-1). În arbitrajul internațional, legea aplicabilă va fi legea aleasă de părți. În lipsa unei astfel de alegeri, tribunalul arbitral stabilește legea aplicabilă în conformitate cu regulile pe care le consideră adecvate, ținând cont de regulile și obiceiurile comerțului internațional (Articol 24.2).

Arbitrajul poate fi inițiat conform Regulilor CAG numai dacă este convenit de părțile implicate (Articol 3).

Regulile CAG oferă flexibilitate, permițând părților să aleagă un singur arbitru sau un complet format din trei membri. Părțile pot conveni în acordul lor de arbitraj să desemneze un singur arbitru. Dacă nu pot fi de acord în interior 15 zi, Comitetul CAG va desemna unul (Articol 10). Dacă convenția de arbitraj se referă la un tribunal format din trei membri, fiecare parte numește un arbitru, iar coarbitrii numesc apoi președintele (Articol 9).

Tribunalul are la dispoziție șase luni pentru a pronunța hotărârea arbitrală, deși această perioadă poate fi prelungită de Comitetul CAG dacă este necesar (Articol 26). Hotărârea arbitrală trebuie să fie motivată (Articol 27). Hotărârea arbitrală devine definitivă odată semnată, și este executorie imediat (Articol 28).

Remediile după atribuire sunt limitate. Hotărârea arbitrală nu poate fi supusă niciunei opoziții sau căi de atac (Articol 33). Se poate, in orice caz, face obiectul unei cereri de anulare în fața primului președinte al Curții de Apel de la sediul arbitrajului. Decizia este susceptibilă de recurs în fața Curții Comune de Justiție și Arbitraj (Articol 33). Anularea se limitează strict la următoarele motive (Articol 34):

• tribunalul arbitral s-a pronunțat fără o convenție de arbitraj sau o convenție de arbitraj nulă sau expirată;
• tribunalul arbitral a fost constituit neregulat;
• arbitralul și-a depășit misiunea;
• procesul nu a fost respectat;
• tribunalul arbitral a încălcat regula ordinii publice internaționale sau naționale;
• premiul nu este motivat.

Arbitraj de investiții și Republica Guineea

Republica Guineea a fost implicată în mai multe cazuri de investiții importante sub egida Centrului internațional pentru soluționarea litigiilor investiționale (ICSID), inclusiv:

• BSG Resources Limited v. Republica Guinea (Cazul ICSID nr. ARB / 14/22). Tribunalul a respins pretențiile BSGR ca inadmisibile din cauza corupției, a susținut poziția Guineei, și a ordonat BSGR să suporte 80% a cheltuielilor de arbitraj.
• Instituția Maritime International Nominees v. Republica Guinea (Cazul ICSID nr. ARB / 84/4). MINE a fost premiat cu aproximativ USD 12.25 milioane de daune și dobânzi, deși Guineea a solicitat anularea parțială a sentinței.
• Getma International v. Guineea (Cazul ICSID nr. ARB/11/29). Tribunalul a acordat despăgubiri de numai USD 508,221 plus dobândă, dar cazul a evidențiat și aspecte legate de obligațiile contractuale ale Guineei.

Concluzie

Arbitrajul internațional în Republica Guineea a câștigat importanță în ultimii ani, deoarece țara încearcă să stabilească un cadru juridic mai previzibil și mai eficient pentru soluționarea litigiilor comerciale. Țara a făcut progrese semnificative în modernizarea cadrului său juridic intern pentru a se adapta mai bine arbitrajului, cu sprijin tot mai mare pentru clauzele arbitrale din contracte, în special în sectoare precum minerit și infrastructură. În ciuda acestor progrese, provocări rămân, mai ales din punct de vedere al infrastructurii, capacitatea judiciară, și executarea hotărârilor arbitrale. În timp ce cadrul legal susține arbitrajul, probleme practice, cum ar fi întârzierile în instanțele locale și lipsa arbitrilor pregătiți, poate împiedica procesul.

• Zuzana Vysudilova, William Kirtley, Aceris Law LLC

[1] Actualizare economică a Guineei 2024, Publicația Băncii Mondiale, 19 Septembrie 2024; Guineea – Ghid comercial de țară, Mineritul și Mineralele, Administrația Comerțului Internațional, 24 Aprilie 2024.

[2] „Complexul Friguia de Bauxită și Alumină“, Site-ul Rusal.

[3] „Rio Tinto va lansa un proiect în Guineea de 20 de miliarde de dolari după o întârziere de 27 de ani“, Tehnologia minieră, 8 ianuarie 2024; „Proiect minier major se închide în Guineea“, Focalizare în minerit, Africa, 8 August 2024.

[4] „Consiliul de administrație Rio Tinto dă aprobarea proiectului de minereu de fier Simandou“, Mining.com, 21 februarie 2024.

[5] „Cel mai mare proiect minier din lume urmează să înceapă în Republica Guineea în acest an“, Business Insider Africa, 8 ianuarie 2024.

[6] „Extinderea accesului la apă potabilă în Guineea“, Raport anual, Expertiza Franta.

[7] „Guineea: China să construiască $2 miliarde de baraj hidroenergetic“, MedaFrica, 16 Septembrie 2015; „Hidrocentrala Souapiti“, NS Energy, 10 Mai 2021.