În ciuda eforturilor semnificative pentru reforma și modernizarea legilor sale de arbitraj, arbitrajul în Bosnia și Herțegovina rămâne un mecanism destul de subdezvoltat și nepopular de soluționare a litigiilor.
Bosnia și Herțegovina a fost înființată ca stat independent după războiul balcanic din anii '90. De asemenea, Acord-cadru general pentru pace în Bosnia și Herțegovina, cunoscut și sub numele de Acordul de la Dayton, a fost semnat 1995 și servește astăzi la constituția țării. Bosnia și Herțegovina este formată din două entități diferite - Federația Bosniei și Hercegovinei și Republica Srpska. în plus, există un district separat Brčko, o unitate administrativă autoguvernantă aflată sub suveranitatea Bosniei și Herțegovinei. Fiecare entitate are autoritatea legală să legifereze în materie de procedură civilă. În consecinţă, în Bosnia și Herțegovina există trei acte separate care guvernează procedura civilă: de Actul de procedură civilă al Federației din Bosnia și Herțegovina 2003, Actul de procedură civilă al Republicii Srpska 2003 si Actul de procedură civilă al districtului Brčko 2003.
Dispozițiile de arbitraj sunt distribuite între trei coduri civile diferite: Legea de procedură civilă a Federației (Articolele 434–453), Legea privind procedura civilă a Republicii Srpska (Articolele 434–453) și Legea privind procedura civilă a districtului (Articolele 380–399). din fericire, dispozițiile de arbitraj din fiecare din aceste acte sunt, în esență, aceleași, și toate cele nouăsprezece articole se bazează pe Legea model UNCITRAL, care a fost adoptat de aproape o jumătate din națiunile lumii.
Actul de procedură civilă al Federației clasifică arbitrajul drept „procedura speciala ” plasându-l alături de alte tipuri de „proceduri speciale”Cum ar fi litigiile privind ocuparea forței de muncă și cererile mici. Nu precizează în mod expres principiile generale care reglementează procedurile arbitrale. cu toate acestea, unele principii generale pot fi induse din principii generale codificate în Legea procedurii civile a Federației. Acestea includ principiul autonomiei partidelor, astfel cum este prevăzut la art 443 din Actul de procedură civilă al Federației, permițând părților să convină asupra regulilor aplicabile de procedură arbitrală.
Întrucât prevederile privind arbitrajul sunt cuprinse în Legea Federației de procedură civilă, se presupune, în general, că principiile generale ale procedurii civile codificate în capitolul I din Legea federației privind procedura civilă, cum ar fi, de exemplu, procesul cuvenit, se aplică și procedurilor arbitrale.
Articole 434-453 din Legea privind procedura civilă a federației definește în continuare toate elementele de bază ale unei proceduri de arbitraj: arbitrabilității, valabilitatea formală a unui acord de arbitraj, constituirea unui tribunal arbitral, provocarea unui arbitru, puterea generală a tribunalului și forma și efectele juridice ale unei hotărâri arbitrale. Capitolul V din Legea procedurii civile a Federației conține dispoziții privind procedurile arbitrale și procedura de anulare a unei hotărâri arbitrale.
În ceea ce privește executarea hotărârilor arbitrale, Bosnia și Herțegovina este o parte la Convenția de la New York privind recunoașterea și executarea premiilor arbitrale externe, la care a reușit 1 Septembrie 1993. În ceea ce privește Convenția de la New York, Bosnia și Herțegovina au încheiat două declarații și o rezervare care: „Convenția se va aplica numai pentru Republica Bosnia și Herțegovina [la] acele hotărâri arbitrale care au fost aduse după intrarea în vigoare a Convenției. Republica Bosnia și Herțegovina va aplica Convenția, pe baza reciprocității, la recunoașterea și executarea numai a acelor premii făcute pe teritoriul altui stat contractant. Republica Bosnia și Herțegovina va aplica Convenția numai la diferențele care decurg din raporturile juridice, indiferent de contract sau nu, care sunt considerate comerciale conform legislației naționale a Republicii Bosnia și Herțegovina.“
Prin urmare, numai premiile străine care sunt considerate comerciale în temeiul legislației naționale a Republicii Bosnia și Herțegovina pot fi aplicate prin convenție.
Procedura legală de recunoaștere și executare a premiilor străine este codificată în detaliu în capitolul 4 din Legea privind conflictele de legi.
Singura instituție arbitrală cunoscută care există în prezent în Bosnia și Herțegovina este Curtea de Arbitraj, atașat la Camera de comerț exterior din Bosnia și Herțegovina. Curtea de Arbitraj are competența de a soluționa litigiile în reclame, proprietatea și alte chestiuni legale, așa cum este definit în statutul său. Are propriul său Reguli privind organizarea și activitatea Curții de Arbitraj, care a intrat în vigoare în 2003. Regulile definesc Curtea de Arbitraj ca o instanță independentă competentă pentru soluționarea litigiilor prin arbitraj. Competența sa cuprinde atât dispute interne, cât și internaționale, caz în care cel puțin o parte trebuie să aibă un sediu în afara Bosniei și Herțegovinei. Nu este clar câte arbitrajuri internaționale administrează anual Camera de Comerț.
Per total, statutul arbitrajului internațional în Bosnia rămâne nesatisfăcător. În timp ce s-au depus eforturi semnificative pentru dezvoltarea arbitrajului, și au fost înființate o serie de inițiative și asociații de arbitraj care pledează pentru reformă, cum ar fi, de exemplu, Asociatia Arbitri, arbitrajul este departe de a deveni un mecanism popular de soluționare a litigiilor în Bosnia și Herțegovina.