În ultimele decenii, Marocul s-a angajat să-și consolideze recursul ca jurisdicție favorabilă arbitrajului. Au fost introduse reforme semnificative în regimul său de arbitraj de către Legea nr. 95-17 privind arbitrajul și medierea convențională („Legea nr. 95-17”Sau„Lege noua“). Un traducere neoficială a Legii nr. 95-17 poate fi găsit aici. Noi concepte, precum autoritatea judecătorului de anulare de a amenda părțile pentru cererile de anulare abuzive și utilizarea mecanismelor de soluționare a litigiilor online, au fost introduse pentru a consolida fiabilitatea Marocului ca loc de arbitraj internațional.
Noua Lege reglementează procedurile de arbitraj inițiate de la data intrării sale în vigoare, în timp ce procedurile de arbitraj începute înainte de această dată rămân reglementate de prevederile Codului de procedură civilă („PCC“) adoptată de Dahir (decretul regelui marocan), legat de Legea nr. 1-74-447 de 28 Septembrie 1974.[1]
Această notă se concentrează exclusiv pe prevederile Legii nr. 95-17.
Acord de arbitraj pentru arbitrajul internațional în Maroc
În temeiul articolului 2 din Legea nr. 95-17, un acord de arbitraj este un angajament al părților de a utiliza arbitrajul pentru a soluționa un litigiu existent sau potențial care decurge dintr-un anumit raport juridic, indiferent de contract sau nu.[2]
Pentru ca o convenție de arbitraj să fie valabilă în temeiul Legii nr. 95-17, se va face în scris[3] și să definească natura disputei care va fi supusă arbitrajului internațional.[4] Acesta include, de asemenea, informațiile necesare identificării părților, adresele lor, locurile lor de origine și adresele lor de e-mail.[5]
în plus, legea prevede în mod expres că o convenție de arbitraj nu va fi considerată valabilă dacă prevede numirea unui arbitru care refuză sau este în imposibilitatea de a îndeplini misiunea decât dacă părțile convin să înlocuiască acel arbitru..[6]
Numărul de arbitri
Noua lege permite părților să aleagă liber numărul de arbitri care să compună tribunalul arbitral.[7] in orice caz, dacă părțile nu sunt de acord cu privire la numărul de arbitri care urmează să fie numiți, tribunalul arbitral este compus din trei arbitri.[8]
Legea nr. 95-17 impune, de asemenea, anumite condiții privind numirea arbitrilor. Arbitrii numiți trebuie să fie persoane fizice cu capacitate deplină, deținând competențele și experiența științifică minimă necesare pentru a-și îndeplini misiunea. În plus,, li se interzice să acționeze ca arbitri dacă împotriva lor a fost pronunțată o decizie definitivă pt:
- Comportament contrar onoarei, probitate sau moralitate;
- Demiterea dintr-o funcție oficială din cauza unei sancțiuni disciplinare;
- Aplicarea unei sancțiuni pecuniare conform Secțiunii VII din Cartea 5 din Codul comercial marocan; sau
- Privarea de drepturi comerciale sau civile.[9]
Competența Tribunalului Arbitral în Arbitraj Internațional din Maroc
Articol 32 din Legea nr. 95-17 stabilește principiul larg acceptat al competență-competență, potrivit căruia tribunalul arbitral are competenţa exclusivă de a se pronunţa asupra propriei competenţe.[10]
Doctrina separabilității este recunoscută și la art 8 din Legea nr. 95-17, care prevede că o clauză arbitrală este considerată independentă de contractul în care este încorporată. [11]
Hotărârea arbitrală în arbitrajul internațional în Maroc
Conform Legii Noi, atribuirea finală se face în scris, fie în formă de hârtie sau electronică, și trebuie să includă următoarele informații:
- Data și locul unde a fost pronunțată premiul final;
- Detalii despre arbitrii numiți, inclusiv numele lor, naționalități, capacitati profesionale, adrese, și adrese de e-mail;
- Informații despre părțile implicate, inclusiv numele lor complete, adresele și numele reprezentanților acestora;
- Dacă una dintre părți este persoană juridică, indiferent dacă este privat sau public, numele său, forma legala, și sediul social sau administrativ;
- Un rezumat al fundalului faptic, pretențiile și apărările părților, probele prezentate, iar problemele rezolvate.[12]
Premiul final trebuie să includă în plus motivele pe care se bazează[13] și stabilirea onorariilor arbitrilor, costurile arbitrajului, si repartizarea acestora.[14]
Contestarea unei hotărâri arbitrale
O hotărâre arbitrală internațională pronunțată în Maroc poate fi atacată cu recurs în următoarele circumstanțe, cu excepția cazului în care părțile convin altfel:
- Dacă hotărârea finală a fost pronunțată în ciuda absenței unui acord de arbitraj în contract, sau dacă convenția de arbitraj este nulă;
- Dacă hotărârea definitivă a fost pronunțată după expirarea termenului prevăzut pentru arbitraj;
- În cazul unei nereguli în componenţa tribunalului arbitral;
- În cazul în care tribunalul arbitral nu își îndeplinește misiunea care i-a fost încredințată;
- Dacă tribunalul arbitral încalcă drepturile la apărare; sau
- Dacă recunoașterea sau executarea sentinței este contrară ordinii publice internaționale sau naționale. [15]
în plus, cu excepția cazului în care s-a convenit altfel, hotărârea arbitrală poate fi, de asemenea, supusă anulării pentru aceleași motive expuse mai sus, si in plus:[16]
- Dacă Tribunalul Arbitral s-a pronunțat fără a-și respecta mandatul, sau în chestiuni în afara domeniului de aplicare a arbitrajului sau a declarat că nu are jurisdicție asupra litigiului, deși are jurisdicție;
- În cazul în care premiul final nu este în conformitate cu art 50, 51 și 52 din Legea nr. 95-17;
- În cazul în care hotărârea finală nu respectă procedurile convenite între părți sau nu aplică o lege convenită de comun acord relevantă pentru obiectul litigiului.[17]
În temeiul articolului 65 din Legea nr. 95-17, decizia de anulare poate fi atacată cu recurs la Curtea Supremă în conformitate cu prevederile CPP.[18]
Recunoașterea și executarea unei hotărâri arbitrale în Maroc
Deoarece Marocul este semnatar al Convenției privind recunoașterea și executarea sentințelor arbitrale străine, cunoscută și sub numele de Convenția de la New York, hotărârile arbitrale pot fi executate odată cu obținerea unui decret de exequatur din partea președintelui instanței competente..[19]
Exequaturul se acorda automat de instanta competenta (1) în cazul în care a expirat termenul de anulare a hotărârii şi (2) cu condiția ca premiul să nu contravină regulilor de ordine publică marocane sau internaționale.[20]
O cerere de exequatur se depune prin procedură de urgență în mod contradictoriu și ia, in medie, trei-patru luni.[21] in orice caz, pentru exequaturul premiilor străine, Noua lege prevede că părțile vor prezenta o traducere autorizată în limba arabă a acordului de arbitraj, premiul final și toate documentele justificative.[22]
Costurile de arbitraj
CPC nu abordează în mod explicit problema costurilor în arbitrajul internațional din Maroc.
in orice caz, Articol 124 din CPC stabilește un principiu general aplicabil arbitrajului internațional, prin care costurile de litigiu suportate în fața instanțelor de stat sunt de obicei suportate de partea care cade în pretenții. Acest principiu se aliniază cu practica standard în arbitrajul comercial internațional, unde costurile urmează evenimentului, ceea ce înseamnă că partea care pierde este responsabilă pentru acoperirea taxelor de arbitraj ale părții câștigătoare. (Mai multe detalii pot fi găsite în nota despre Cine plătește costurile arbitrajului internațional?).
Instituțiile de arbitraj din Maroc
Există mai multe instituții de arbitraj cu sediul în Maroc, cu două proeminente având o expunere internațională semnificativă:
- De asemenea, Camera de Comerț Internațională a Marocului, omologul marocan al Camerei Internaționale de Comerț (ICC); și
- Orașul financiar Casablanca, stabilită ca zonă financiară și de liber schimb printr-un act al parlamentului, care găzduiește o instituție de arbitraj cunoscută sub numele de Centrul Internațional de Mediere și Arbitraj (CIMAC).[23]
Arbitraj de investiții în Maroc
Marocul este parte la Convenția privind soluționarea diferendelor privind investițiile dintre state și resortisanții altor state (Convenția ICSID) (vedea Lista ICSID a statelor contactante). Din 1967 la 2024, Marocul a fost inculpat în cel puțin nouă dosare introduse de investitori străini, cu șase cauze încheiate și trei cauze pe rol.
Concluzie
Legea nr. 95-17 reflectă angajamentul Marocului de a promova un mediu favorabil arbitrajului, care se aliniază la standardele internaționale. Prin creșterea eficienței, flexibilitate, și caracterul executoriu al procedurilor arbitrale, Marocul urmărește să atragă investiții străine și să se poziționeze ca un jucător cheie în arbitrajul internațional. Noua legislație nu numai că simplifică procesul de arbitraj, ci și întărește statutul Marocului de centru de arbitraj pentru investitorii din Africa..
[1] A. Bougrine, C. Lemais d’Ormesson și F. Gagnerot, Maroc, Revizuirea globală a arbitrajului, 2023.
[2] Legea nr. 95-17, Articol 2.
[3] Legea nr. 95-17, Articol 3.
[4] Legea nr. 95-17, Articol 5.
[5] Legea nr. 95-17, Articol 5.
[6] Legea nr. 95-17, Articol 5.
[7] A. Kettani, Legile și reglementările privind arbitrajul internațional Maroc 2023-2024, ICLG, 2023.
[8] Legea nr. 95-17, Articol 20.
[9] Legea nr. 95-17, Articol 11.
[10] Legea nr. 95-17, Articol 32.
[11] Legea nr. 95-17, Articol 8.
[12] Legea nr. 95-17, Articol 51.
[13] Legea nr. 95-17, Articol 51
[14] Legea nr. 95-17, Articol 52.
[15] Legea nr. 95-17, Articol 80.
[16] Legea nr. 95-17, Articol 62.
[17] Legea nr. 95-17, Articol 62.
[18] Legea nr. 95-17, Articol 65.
[19] Legea nr. 95-17, Articole 67 și 77.
[20] Legea nr. 95-17, Articol 79; A. Bougrine, C. Lemais d’Ormesson și F. Gagnerot, Maroc, Revizuirea globală a arbitrajului, 2023.
[21] Legea nr. 95-17, Articol 67.
[22] Legea nr. 95-17, Articol 78.
[23] A. Bougrine, C. Lemais d’Ormesson și F. Gagnerot, Maroc, Revizuirea globală a arbitrajului, 2023.