Arbitrajul internațional în Africa de Sud a cunoscut o creștere în ultimii ani, mai ales după introducerea Actul internațional de arbitraj (IAA) în 2017, făcând Africa de Sud un adevărat”hub regional de arbitraj cu succes considerabil.“[1]
istoricește, arbitrajul din Africa de Sud a fost guvernat de Actul de arbitraj 42 de 1965, care se ocupa în primul rând de arbitrajul intern. Necesitatea unui cadru modern și cuprinzător care să țină cont de arbitrajul comercial internațional a condus la adoptarea IAA. IAA încorporează Legea model UNCITRAL[2] si Convenția de la New York privind recunoașterea și executarea premiilor arbitrale externe, dând astfel efect obligațiilor Africii de Sud în temeiul acesteia.[3]
În consecinţă, Africa de Sud are acum un cadru juridic modern și favorabil care încurajează arbitrajul ca proces în regiune. IAA, de fapt, are caracteristici semnificative care fac din Africa de Sud o jurisdicție favorabilă arbitrajului.[4]
Instituțiile arbitrale din Africa de Sud
Au fost înființate un număr de instituții de arbitraj care administrează procedurile de arbitraj în Africa de Sud. De asemenea, Fundația de Arbitraj din Africa de Sud (AFSA), inclusiv Fundația de Arbitraj din Africa de Sud Internațională (AFSA International), gestionează toate tipurile de soluționare a litigiilor, în special arbitrajul. AFSA administrează numeroase dispute de afaceri locale și s-a ocupat de o gamă largă de dispute de arbitraj internațional de când 2017. Sediul său central este în Sandton, Johannesburg, dar are și birouri regionale în Pretoria, Cape Town și Durban.[5]
De asemenea, Centrul Comun de Arbitraj China-Africa (CAJAC Johannesburg) este o filială a AFSA. CAJAC a fost înființată ca răspuns la creșterea comerțului dintre China și Africa. CAJAC oferă părților aflate în litigiu reguli internaționale, personalizat pentru disputele China-Africa.[6]
arbitrabilității
În conformitate cu secțiunea 7 al IAA, Părțile sunt libere să recurgă la arbitraj pentru orice dispută comercială internațională care se referă la o chestiune de care părțile au dreptul să o rezolve pe calea arbitrajului.[7]
Arbitrajul internațional în Africa de Sud este, in orice caz, exclus dacă disputa nu poate fi soluționată prin arbitraj în temeiul vreunei legi a Republicii sau dacă acordul de arbitraj este contrar ordinii publice a Republicii Africa de Sud.[8]
Cerințe formale pentru arbitraj
Acordul de arbitraj trebuie să fie scris și, de obicei, semnat de părți.[9] Înalta Curte din Africa de Sud a confirmat că acordul rămâne valabil și obligatoriu chiar dacă nu este semnat sau dacă este semnat doar de o parte, cu conditia ca "părțile au intenționat în mod deliberat să-și consemneze acordul în scris și au demonstrat că documentul astfel produs constituie acordul dintre ele.“[10]
separabilitate
Printre principiile care guvernează arbitrajul internațional în Africa de Sud se numără și cel al separabilității acordului de arbitraj, ceea ce înseamnă că clauza arbitrală introdusă într-un contract va fi tratată ca un acord independent care nu va fi afectat de nicio nulitate a contractului principal..[11]
Competență de competență
Acest principiu larg recunoscut este clar stabilit și în contextul arbitrajelor internaționale din Africa de Sud. Decurge din articolul 16(1) din Legea model UNCITRAL, întrucât IAA ea însăși tace cu privire la competența tribunalului arbitral. Principiul conferă tribunalului arbitral puterea de a se pronunța asupra propriei sale jurisdicții și de a decide asupra oricăror obiecțiuni cu privire la aceasta.[12] Principiul a fost aplicat de instanțele sud-africane.[13]
Scaunul de arbitraj
Părțile sunt libere să desemneze sediul arbitrajului. Acolo unde nu au reușit să facă acest lucru, tribunalul arbitral poate determina el însuși un astfel de sediu”având în vedere circumstanțele cauzei, inclusiv comoditatea părților” conform prevederilor art 20(1) din Legea-Model UNCITRAL la care Sectiunea 15 din IAA se referă.[14]
Componența Tribunalului Arbitral
Părțile au libertatea de a determina numărul de arbitri. Acolo unde părțile nu au reușit să facă acest lucru, un arbitru va fi numit în conformitate cu art 10 din Legea model UNCITRAL.[15] De asemenea, părțile sunt libere să desemneze procedura de numire a arbitrului sau arbitrilor. Neacordarea unei astfel de proceduri, instanțele locale au puterea de a decide asupra acesteia și de a numi arbitrii.[16]
Confidențialitatea procedurilor
Procedurile de arbitraj internațional în Africa de Sud sunt, in principiu, confidențial, cu excepția cazului în care un organism public este parte la procedură sau dacă dezvăluirea sentinței și a tuturor documentelor legate de procedură este „cerută din cauza unei obligații legale sau pentru a proteja sau a pune în aplicare un drept legal.“[17]
Provocarea Premiului
Provocarea premiilor internaționale în Africa de Sud este posibilă conform articolului 34 a Legii model a UNCITRAL pentru chestiuni procedurale (și anume, lipsa unui acord de arbitraj valabil, componența tribunalului nu este conformă cu acordul părților, obiectul nearbitrabil al litigiului, etc.) sau motive de ordine publică (lipsa unui proces echitabil, atribuirea fiind afectată de fraudă sau corupție).[18]
Refuzul recunoașterii sau executării
IAA prevede că hotărârile arbitrale străine trebuie să fie recunoscute și executate în Africa de Sud, conform prevederilor Convenției de la New York..[19] Recunoașterea sau executarea silită poate fi refuzată numai din aceleași motive ca și cele disponibile pentru contestarea hotărârii în conformitate cu secțiunea 18 al IAA.[20] în plus, in orice caz, hotărârea poate fi, de asemenea, refuzată recunoașterea sau executarea dacă nu este încă obligatorie pentru părți, sau dacă a fost anulat sau suspendat la sediul arbitrajului.[21]
* * *
Africa de Sud este, fără îndoială, o jurisdicție pro-arbitraj, întrucât instanțele au susținut în mod constant autonomia procedurilor arbitrale în conformitate cu cele mai bune practici internaționale. Un exemplu recent este cazul Lukoil Marine Lubricants DMCC împotriva Natal Energy Resources and Commodities (Pty) Ltd, unde Divizia Kwazulu-Natal a Înaltei Curți a suspendat o cerere în fața instanțelor locale pentru returnarea bunurilor și rambursarea sumelor, în așteptarea finalizării procedurilor arbitrale la Londra, în conformitate cu acordurile părților.[22]
[1] P. Burger, Perspective privind soluționarea disputelor din Africa de Sud (15 iunie 2023), https://www.ciarb.org/resources/features/perspectives-on-dispute-resolution-from-south-africa/ (ultima accesare 28 februarie 2024).
[2] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 6 și Program 1.
[3] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 16(1) și Program 3.
[4] S. McKenzie și colab., Arbitraj în Africa de Sud (2019), https://www.webberwentzel.com/Documents/arbitration-in-south-Africa.pdf (ultima accesare 28 februarie 2024).
[5] Site-ul web al Fundației de Arbitraj din Africa de Sud, Acasă, https://arbitration.co.za/ (ultima accesare: 28 februarie 2024).
[6] Site-ul web al Fundației de Arbitraj din Africa de Sud, Acasă, https://arbitration.co.za/ (ultima accesare 28 februarie 2024).
[7] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 7.
[8] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 7.
[9] 2017 Actul internațional de arbitraj, Programa 1, Articol 7(2).
[10] Morlite Industries CC și Another împotriva Michael Van Der Nest NO și alții (8160/07) [2009] ZAGPJHC 91 citând Fassler și alții împotriva Stallion Group of Companies (Pty) Ltd [1992] (3) pe 825 (W).
[11] 2017 Actul internațional de arbitraj, Programa 1, Articol 16(1).
[12] 2017 Actul internațional de arbitraj, Programa 1, Articol 16(1).
[13] Zhongji Development Construction Engineering Company Ltd împotriva Kamoto Copper Company SARL (421/13) [2014] ZASCA 160, pentru. 31, citând Fili Shipping Co Ltd împotriva Premium Nafta Products și altele [2007] UKHL 40 și alin. 58.
[14] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 15 și Program 1, Articol 20(1).
[15] 2017 Actul internațional de arbitraj, Programa 1, Articol 10.
[16] 2017 Actul internațional de arbitraj, Programa 1, Articol 11(3).
[17] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 11.
[18] 2017 Actul internațional de arbitraj, Programa 1, Articol 34.
[19] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 16(1).
[20] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 18.
[21] 2017 Actul internațional de arbitraj, Secțiune 18(1)(b)(Iv).
[22] Lukoil Marine Lubricants DMCC împotriva Natal Energy Resources and Commodities (Pty) Ltd (12583/21P) [2023] ZAKZPHC 31 citând Servicii de tranzacționare Tee Que (Pty) Ltd împotriva Oracle Corporation Africa de Sud (Pty) Ltd și Altul (065/2021) [2022] ZASCA 68 care a susținut că: „Legea model reflectă abordarea internațională a acordurilor de arbitraj comercial internațional care, cu excepția cazului în care un acord de arbitraj este nul de drept, inoperabile sau incapabile de a fi efectuate, instanțele sunt obligate să suspende procedura până la trimiterea la arbitraj.“