Avându-și originile în litigiile din SUA,[1] exponatele demonstrative și-au găsit locul în arbitrajul internațional, şi anume în arbitrajele intensive în fapte, precum arbitrajele de construcţii. Black’s Law Dictionary definește termenul „dovezi demonstrative” ca „[p]dovezi fizice pe care cineva le poate vedea și inspecta (cum ar fi un model sau o fotografie) și asta, în timp ce are valoare probatorie şi se oferea de obicei pentru a clarifica mărturia, nu joacă un rol direct în incidentul în cauză“.[2]
Exponatele demonstrative sunt ajutoare vizuale, precum graficele, cronologie, grafice, hărți, Videoclipuri, sau alte prezentări multimedia, folosit pentru a ajuta la prezentarea informațiilor, clarificarea problemelor complexe, și să sporească înțelegerea arbitrilor, părţile implicate, și alți factori interesați.
Expozițiile demonstrative nu sunt dovezi noi
Deși pot asista arbitrii în timpul audierilor de arbitraj pentru a simplifica înțelegerea chestiunilor complexe și foarte tehnice, probele demonstrative nu trebuie confundate cu probele directe care sunt necesare pentru a stabili pretențiile și cererile reconvenționale ale părților (prin urmare, pentru a-și îndeplini sarcina probei).
După cum a subliniat Gary Born, „Dovezile demonstrative nu sunt, strict vorbind, dovezi faptice sau doveditoare ale faptelor; mai degraba, este un mod de a explica, înfățișând, sau aranjarea dovezilor care au fost depuse în mod corespunzător.“[3] In schimb, după cum a explicat dr. Bernt Haide, exponate demonstrative”substitui[] pentru și complement[] cuvântul rostit al consilierului și dovezile primare ilustrate.“[4]
Acest lucru înseamnă în esență că probele demonstrative sunt doar elemente de recuzită realizate din probele deja prezentate de părți. Ele nu ar trebui folosite pentru a introduce noi dovezi în dosar.
Admisibilitatea probelor demonstrative în arbitrajul internațional
În general, în absenţa unor reguli obligatorii contrare, admisibilitatea probelor în arbitrajul internațional este lăsată la aprecierea tribunalului arbitral. În această privință, Articol 9(1) din 2020 Regulile IBA privind luarea probelor în arbitrajul internațional stipulează că „[T]Tribunalul Arbitral va stabili admisibilitatea, relevanţă, materialitatea și greutatea dovezilor.” Admisibilitatea probelor demonstrative nu face excepție de la această regulă. Introducerea lor”este la latitudinea arbitrilor“,[5] care decid, printre altele, cu privire la termenele de depunere în cadrul procedurii și la formatul acestora.
De exemplu, în Ordinul de procedură nr. 9 emis în cazul ICSID Energie regenerabilă principală v. Germania pe 22 August 2023, utilizarea probelor demonstrative la ședința finală a fost încadrată după cum urmează:[6]
Documentele care nu fac parte din dosar nu pot fi prezentate la Audiere, cu excepția cazului în care părțile convin altfel sau sunt autorizate de Tribunal. [...].
Părțile pot utiliza PowerPoint sau alt software de prezentare de diapozitive pentru a însoți declarațiile orale și prezentarea electronică a dovezilor, sub rezerva regulii de mai jos privind utilizarea exponatelor demonstrative.
[...] Exponate demonstrative (cum ar fi diapozitivele PowerPoint, grafice, tabelări, etc.) poate fi folosit la audiere, cu condiția să nu conțină dovezi noi. Fiecare parte își numerotează succesiv probele demonstrative și indică pe fiecare document demonstrativ numărul documentului(s) din care derivă. Partea care depune astfel de exponate le va furniza în format electronic și, Dacă este cerut, copie hârtie către cealaltă parte, membrii Tribunalului, secretarul Tribunalului, reporterul de judecată(s) și interpret(s) în ședință la un moment ce urmează a fi decis în ședința organizatorică prealabilă.
Pentru evitarea îndoielii, un grafic, masa, grafic, sau alt mijloc de reprezentare care nu a fost introdus anterior ca atare dar este compus (exclusiv) de informații care se află în evidență, se încadrează în descrierea de mai sus a unei exponate demonstrative.
Concluzie
În concluzie, expozițiile demonstrative sunt instrumente utile în arbitrajul internațional. Ele ajută la prezentarea dovezilor, clarificarea problemelor complexe, susținerea mărturiilor martorilor, și a face procesul de arbitraj mai eficient și mai persuasiv. in orice caz, ar trebui să fie folosite cu moderație deoarece scopul lor nu este să înlocuiască dovezile directe. După cum a subliniat pe bună dreptate Nicolas Fletcher, „[C]trebuie luate pentru a se asigura că trucurile de prezentare nu prevalează asupra fondului și că timpul nu este pierdut cu încercări inutile de a implementa sau de a demonstra întreaga gamă de abilități tehnologice ale avocatului, care nu promovează înțelegerea de către tribunal a cazului..“[7]
[1] B. Coboară, Utilizarea eficientă a probelor demonstrative în arbitrajul internațional, ceh (& Europa Centrală) Anuarul Arbitrajului (2012), pp. 43-59.
[2] Dicționar de drept al lui Black (7lea ed., 1999), p. 577.
[3] G. Născut, Arbitraj comercial internațional (3rd ed., 2021), p. 2468.
[4] B. Coboară, Utilizarea eficientă a probelor demonstrative în arbitrajul internațional, ceh (& Europa Centrală) Anuarul Arbitrajului (2012), p. 54.
[5] B. Coboară, Utilizarea eficientă a probelor demonstrative în arbitrajul internațional, ceh (& Europa Centrală) Anuarul Arbitrajului (2012), p. 54.
[6] Mainstream Renewable Power Ltd. v. Republica Federala Germana, Cazul ICSID nr. ARB/21/26, Ordinul procedural nr. 9, 22 August 2023, cel mai bun. 36-39.
[7] N. Fletcher, Utilizarea tehnologiei în producerea documentelor, Supliment special ICC 2006 : Producerea de documente în arbitrajul internațional, p. 108.