Regulile de arbitraj ICSID (Actuală Din luna iunie 2014)

Regulile de arbitraj ICSID sunt utilizate pentru soluționarea arbitrajelor statului investitor introduse sub auspiciile Centrului internațional de soluționare a litigiilor privind investițiile. (“ICSID”), care este brațul de arbitraj al Băncii Mondiale.

Regulile de arbitraj ICSID au fost actualizate ultima dată în 2006, în urma criticilor publice asupra arbitrajului statului investitor și a impactului negativ perceput asupra intereselor publice. Versiunea actuală a Regulilor de arbitraj ICSID poate fi găsită mai jos în engleză, Franceză și spaniolă. Fiind acuzat că este “Curți comerciale secrete” în publicații precum New York Times, care ar fi favorizat corporațiile înstărite asupra țărilor în curs de dezvoltare sărace, Regulile de arbitraj ICSID au fost modificate 10 Aprilie 2006 pentru a aborda numărul tot mai mare de critici ai arbitrajului investitor-stat.

Dacă cineva este de acord sau nu este de acord că arbitrajul ICSID este o evoluție pozitivă, pentru a aborda criticile publice, ICSID a implementat modificări ale Regulilor de arbitraj ale ICSID, care permit (1) non-părți pentru a interveni în procedurile de arbitraj ICSID și pentru a participa la audieri, (2) divulgarea publică a premiilor arbitrale ICSID, (3) reguli care să consolideze independența arbitrilor internaționali și limitează taxele pe care le pot percepe arbitrii ICSID, precum și (4) o procedură accelerată de respingere a cererilor nefondate de la început și de a prevedea posibilitatea unei scutiri provizorii.

CONVENȚIE ICSID, REGULAMENTE ȘI REGULI

Cuprins

Introducere

Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state

Raportul directorilor executivi ai Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare cu privire la Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state

Reglementări administrative și financiare

Reguli de procedură pentru instituirea procedurilor de conciliere și arbitraj (Reguli de instituție)

Reguli de procedură pentru procedurile de conciliere (Reguli de conciliere)

Reguli de procedură pentru procedurile de arbitraj (Reguli de arbitraj)

Introducere

Centrul internațional de soluționare a litigiilor de investiții (ICSID sau Centrul) este stabilită prin Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state (Convenția ICSID sau Convenția). Convenția a fost formulată de directorii executivi ai Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (Banca Mondială). In martie 18, 1965, directorii executivi au depus convenția, cu un raport însoțitor, guvernelor membre ale Băncii Mondiale pentru luarea în considerare a Convenției în vederea semnării și ratificării acesteia. Convenția a intrat în vigoare în octombrie 14, 1966, când fusese ratificat de 20 țări. Ca la aprilie 10, 2006, 143 țările au ratificat Convenția pentru a deveni state contractante. În conformitate cu prevederile Convenției, ICSID oferă facilități pentru concilierea și arbitrajul litigiilor privind investițiile dintre statele contractante și resortisanții altor state contractante. Dispozițiile Convenției ICSID sunt completate de regulamente și reguli adoptate de Consiliul administrativ al Centrului în temeiul articolului 6(1)(A)-(c) din Convenție (Regulamentele și Regulile ICSID). Regulamentele și regulile ICSID cuprind reglementări administrative și financiare; Reguli de procedură pentru instituirea procedurilor de conciliere și arbitraj (Reguli de instituție); Reguli de procedură pentru procedurile de conciliere (Reguli de conciliere); și Regulamentul de procedură pentru procedurile de arbitraj (Reguli de arbitraj). Ultimele modificări ale Regulamentelor și Regulilor ICSID adoptate de Consiliul administrativ al Centrului au intrat în vigoare în aprilie 10, 2006. Reimprimate în această broșură sunt Convenția ICSID, raportul directorilor executivi ai Băncii Mondiale cu privire la convenție, și Regulamentele și Regulile ICSID modificate în vigoare în aprilie 10, 2006.

CONVENȚIE PRIVIND SETAREA DISPUTĂRILOR DE INVESTIȚII ÎNTRE STATE ȘI NAȚIONALELE ALTE STATE

preambul

Statele contractante

Având în vedere necesitatea cooperării internaționale pentru dezvoltarea economică, și rolul investițiilor internaționale private în acesta;

Reținând posibilitatea ca, din când în când, să apară dispute în legătură cu o astfel de investiție între statele contractante și resortisanții altor state contractante;

Recunoscând că în timp ce astfel de dispute ar fi de obicei supuse proceselor juridice naționale, metodele internaționale de soluționare pot fi adecvate în anumite cazuri;

Acordând o importanță deosebită disponibilității facilităților de conciliere internațională sau arbitraj cărora statele contractante și resortisanții altor state contractante pot depune astfel de litigii dacă doresc acest lucru;

Dorind să înființeze astfel de facilități sub auspiciile Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare;

Recunoașterea faptului că acordul reciproc al părților de a supune astfel de litigii concilierii sau arbitrajului prin astfel de facilități constituie un acord obligatoriu care impune în special să se acorde atenție cuvenită oricărei recomandări de conciliatori, și ca orice hotărâre arbitrală să fie respectată; și

Declarând că niciun stat contractant nu va face decât prin simpla ratificare a acestuia, acceptarea sau aprobarea prezentei convenții și, fără consimțământul acesteia, se consideră că nu are nicio obligație de a supune orice litigiu special la conciliere sau arbitraj,

Au fost de acord după cum urmează:

Capitolul I Centrul internațional de soluționare a litigiilor de investiții

Secțiune 1 Înființare și organizare

Articol 1

1. Prin aceasta se înființează Centrul internațional de soluționare a litigiilor de investiții (denumit în continuare Centrul).
2. Scopul Centrului este de a oferi facilități pentru concilierea și arbitrajul litigiilor privind investițiile dintre statele contractante și resortisanții altor state contractante în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții.

Articol 2

Sediul Centrului se află la biroul principal al Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (denumită în continuare Banca). Sediul poate fi mutat într-un alt loc prin decizia Consiliului administrativ adoptat cu o majoritate de două treimi din membrii săi.

Articol 3

Centrul va avea un Consiliu administrativ și un secretariat și va întreține un grup de conciliatori și un grup de arbitri.

Secțiune 2 Consiliul administrativ

Articol 4

1. Consiliul administrativ este format dintr-un reprezentant al fiecărui stat contractant. Un supleant poate acționa ca reprezentant în cazul absenței directorului său de la o întâlnire sau a incapacității de a acționa.
2. În lipsa unei desemnări contrare, fiecare guvernator și guvernator supleant al Băncii, desemnat de un stat contractant, este din oficiu reprezentantul său și, respectiv, supleantul său.

Articol 5

Președintele Băncii este președinte din oficiu al Consiliului administrativ (numit în continuare președinte) dar nu va avea niciun vot. În timpul absenței sau incapacității sale de a acționa și în timpul oricărei posturi vacante în funcția de președinte al Băncii, persoana care funcționează în calitate de președinte va acționa ca președinte al Consiliului de administrație.

Articol 6

1. Fără a aduce atingere competențelor și funcțiilor care îi sunt atribuite prin alte dispoziții din prezenta convenție, Consiliul de administrație::
   • adoptă reglementările administrative și financiare ale Centrului;
   • adoptă regulile de procedură pentru instituirea procedurilor de conciliere și arbitraj;
   • adoptă regulile de procedură pentru procedurile de conciliere și arbitraj (denumite în continuare Regulile de conciliere și Regulile de arbitraj);
   • aproba acordurile cu Banca pentru utilizarea facilităților și serviciilor administrative ale Băncii;
   • stabilește condițiile de serviciu ale secretarului general și ale oricărui secretar general adjunct;
   • adopta bugetul anual al veniturilor si cheltuielilor Centrului;
   • aprobă raportul anual privind funcționarea Centrului. Deciziile menționate la subpunctele (A), (b), (c) și (f)mai sus sunt adoptate cu o majoritate de două treimi dintre membrii Consiliului administrativ.
2. Consiliul de administrație poate numi comitetele pe care le consideră necesare.
3. Consiliul de administrație exercită, de asemenea, alte competențe și îndeplinește alte funcții pe care le consideră necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei convenții..

Articol 7

1. Consiliul de administrație ține o ședință anuală și alte ședințe care pot fi stabilite de Consiliu, sau convocată de președinte, sau convocată de secretarul general la cererea a nu mai puțin de cinci membri ai Consiliului.
2. Fiecare membru al Consiliului administrativ are un vot și, cu excepția cazului în care se prevede altfel, toate chestiunile înaintea Consiliului sunt decise cu majoritatea voturilor exprimate.
3. Cvorumul pentru orice ședință a Consiliului administrativ este majoritatea membrilor săi.
4. Consiliul de administrație poate înființa, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi, o procedură prin care președintele poate solicita un vot al Consiliului fără convocarea unei reuniuni a Consiliului. Votul este considerat valabil numai dacă majoritatea membrilor Consiliului și-au exprimat voturile în termenul stabilit de procedura menționată.

Articol 8

Membrii Consiliului administrativ și președintele îndeplinesc funcția fără remunerare din partea Centrului.

Secțiune 3 Secretariatul

Articol 9

Secretariatul este format dintr-un secretar general, unul sau mai mulți secretari generali adjuncți și personal.

Articol 10

1. Secretarul general și orice secretar general adjunct sunt aleși de Consiliul administrativ cu o majoritate de două treimi din membrii săi, la numirea președintelui pentru un mandat de cel mult șase ani și sunt eligibili pentru reelecție. După consultarea membrilor Consiliului administrativ, Președintele propune unul sau mai mulți candidați pentru fiecare astfel de funcție.
2. Oficiile secretarului general și secretarului general adjunct sunt incompatibile cu exercitarea oricărei funcții politice. Nici secretarul general și nici un secretar general adjunct nu pot ocupa niciun alt loc de muncă sau se pot angaja în nicio altă ocupație decât cu aprobarea Consiliului administrativ.
3. În timpul absenței sau incapacității de a acționa secretarul general, și în timpul oricărei posturi vacante din funcția de secretar general, secretarul general adjunct va acționa ca secretar general. Dacă există mai mult de un secretar general adjunct, Consiliul de administrație stabilește în prealabil ordinea în care vor acționa ca secretar general.

Articol 11

Secretarul general este reprezentantul legal și ofițerul principal al Centrului și este responsabil de administrarea acestuia, inclusiv numirea personalului, în conformitate cu prevederile prezentei convenții și cu regulile adoptate de către administrativ

Consiliu. El va îndeplini funcția de registrator și va avea puterea de a autentifica hotărârile arbitrale acordate în conformitate cu prezenta convenție, și să certifice copii ale acestora.

Secțiune 4 Panourile

Articol 12

Grupul de conciliatori și grupul de arbitri sunt alcătuite din persoane calificate, desemnat în continuare furnizat, care sunt dispuși să slujească pe aceasta.

Articol 13

1. Fiecare stat contractant poate desemna fiecărui grup patru persoane care, dar nu trebuie să fie resortisanții acestuia.
2. Președintele poate desemna zece persoane pentru fiecare grup. Persoanele astfel desemnate în cadrul unui grup special vor avea fiecare naționalitate diferită.

Articol 14

1. Persoanele desemnate să îndeplinească funcții sunt persoane cu înalt caracter moral și competență recunoscută în domeniile dreptului, comerţ, industrie sau finanțe, care poate fi invitat să exercite o judecată independentă. Competența în domeniul dreptului are o importanță deosebită în cazul persoanelor din grupul de arbitri.
2. Președintele, în desemnarea persoanelor care vor servi pe Panouri, în plus, trebuie să țină seama de importanța asigurării reprezentării pe panourile principalelor sisteme juridice ale lumii și ale principalelor forme de activitate economică.

Articol 15

1. Membrii grupului vor servi pe perioade de șase ani reînnoibile.
2. În caz de deces sau demisie a unui membru al Comitetului, autoritatea care a desemnat membru va avea dreptul de a desemna o altă persoană care să îndeplinească restul termenului respectiv.
3. Membrii comisiei vor continua în funcție până la desemnarea succesorilor lor.

Articol 16

1. O persoană poate servi pe ambele Panouri.
2. Dacă o persoană a fost desemnată să îndeplinească funcții pe același grup de mai multe state contractante, sau de unul sau mai multe state contractante și președinte, se consideră că a fost desemnat de autoritatea care l-a desemnat pentru prima dată sau, dacă o astfel de autoritate este statul al cărui cetățean este, de către acel stat.
3. Toate denumirile sunt notificate secretarului general și intră în vigoare de la data primirii notificării.

Secțiune 5 Finanțarea Centrului

Articol 17

În cazul în care cheltuielile Centrului nu pot fi suportate cu taxele pentru utilizarea instalațiilor sale, sau din alte chitanțe, excesul va fi suportat de statele contractante care sunt membre ale Băncii, proporțional cu abonamentele lor respective la stocul de capital al Băncii, și de către statele contractante care nu sunt membre ale Băncii în conformitate cu normele adoptate de Consiliul de administrație.

Secțiune 6 stare, Imunități și privilegii

Articol 18

Centrul are o personalitate juridică internațională deplină. Capacitatea legală a Centrului include capacitatea:

1. a contracta;
2. să dobândească și să dispună bunuri mobile și imobile;
3. să inițieze proceduri judiciare.

Articol 19

Pentru a permite Centrului să-și îndeplinească funcțiile, se bucură pe teritoriile fiecărui stat contractant de imunitățile și privilegiile prevăzute în prezenta secțiune.

Articol 20

Centrul, proprietatea și bunurile sale se bucură de imunitate de toate procesele legale, cu excepția cazului în care Centrul renunță la această imunitate.

Articol 21

Președintele, membrii Consiliului administrativ, persoanele care acționează în calitate de conciliatori sau arbitri sau membri ai unui comitet desemnat în conformitate cu alin (3) a articolului 52, și ofițerii și angajații Secretariatului

1. beneficiază de imunitate de la procesul legal cu privire la actele îndeplinite de aceștia în exercitarea funcțiilor lor, cu excepția cazului în care Centrul renunță la această imunitate;
2. nefiind resortisanți locali, beneficiază de aceleași imunități în urma restricțiilor de imigrare, Cerințe de înregistrare străină și obligații de serviciu naționale, aceleași facilități în ceea ce privește restricțiile de schimb și același tratament în ceea ce privește facilitățile de călătorie acordate de statele contractante reprezentanților, funcționarii și angajații cu rang comparabil în alte state contractante.

Articol 22

Dispozițiile articolului 21 se aplică persoanelor care participă la proceduri în temeiul prezentei convenții ca părți, agenţi, sfat, avocați, martori sau experți; prevăzut, in orice caz, subpunctul respectiv

1. acestea se aplică numai în legătură cu călătoria lor către și către, și șederea lor la, locul unde se desfășoară procesul.

Articol 23

1. Arhivele Centrului sunt inviolabile, oriunde s-ar afla.
2. În ceea ce privește comunicările sale oficiale, Centrul va fi acordat de fiecare stat contractant, nu mai puțin favorabil decât cel acordat altor organizații internaționale.

Articol 24

1. Centrul, activele sale, proprietatea și veniturile, iar operațiunile și tranzacțiile sale autorizate prin prezenta convenție sunt scutite de toate impozitele și taxele vamale. Centrul este, de asemenea, scutit de răspundere pentru colectarea sau plata oricăror taxe sau taxe vamale.
2. Cu excepția cetățenilor locali, nu se percepe nicio taxă pentru sau cu privire la indemnizațiile de cheltuieli plătite de centru președintelui sau membrilor Consiliului administrativ, sau pe salarii sau cu privire la acestea, indemnizații de cheltuieli sau alte emolumente plătite de centru funcționarilor sau angajaților Secretariatului.
3. Nu se percepe nicio taxă pe sau pentru comisioane sau indemnizații de cheltuieli primite de persoane care acționează în calitate de conciliatori, sau arbitri, sau membrii unui comitet desemnat în conformitate cu alin (3) a articolului 52, în procedurile din prezenta convenție, dacă unicul temei jurisdicțional pentru o astfel de taxă este amplasarea Centrului sau locul unde se desfășoară aceste proceduri sau locul unde se plătesc aceste taxe sau alocații..

Capitolul II Jurisdicția Centrului

Articol 25

1. Competența Centrului se extinde la orice litigiu care rezultă direct dintr-o investiție, între un stat contractant (sau orice subdiviziune sau agenție constituentă a unui stat contractant desemnat Centrului de către acel stat) și cetățean al altui stat contractant, pe care părțile litigiului le acordă în scris în scris. Când părțile și-au dat consimțământul, nicio parte nu își poate retrage consimțământul unilateral.
2. „Național al altui stat contractant” înseamnă:
   • A. orice persoană fizică care a avut cetățenia unui stat contractant, altul decât statul parte la litigiu, la data la care părțile au consimțit să supună acest conflict la conciliere sau arbitraj, precum și la data la care cererea a fost înregistrată în conformitate cu alin. (3) a articolului 28 sau paragraf (3) a articolului 36, dar nu include nicio persoană care la fiecare dată a avut și cetățenia statului contractant parte la diferend; și
   • b. orice persoană juridică care a avut cetățenia unui stat contractant, altul decât statul parte la litigiu, la data la care părțile au consimțit să supună acest conflict la conciliere sau arbitraj și orice persoană juridică care a avut cetățenia statului contractant parte la litigiu la data respectivă și care, din cauza controlului străin, părțile au convenit trebuie tratate ca resortisanți ai altui stat contractant în sensul prezentei convenții.
3. Consimțământul unei subdiviziuni sau agenții constitutive ale unui stat contractant necesită aprobarea statului respectiv, cu excepția cazului în care statul respectiv notifică Centrului că nu este necesară o astfel de aprobare.
4. Orice stat contractant poate, la momentul ratificării, acceptarea sau aprobarea prezentei convenții sau în orice moment ulterior, notifică Centrului clasa sau clasele de dispute pe care acesta ar avea sau nu ar avea în vedere să le supună jurisdicției Centrului. Secretarul general va transmite imediat această notificare tuturor statelor contractante. O astfel de notificare nu constituie consimțământul cerut de alin (1).

Articol 26

Consimțământul părților la arbitraj în temeiul prezentei convenții va, dacă nu se specifică altfel, se consideră consimțământ la o astfel de arbitraj pentru excluderea oricărui alt remediu. Un stat contractant poate solicita epuizarea căilor de atac locale sau judiciare ca condiție a consimțământului său la arbitraj în temeiul prezentei convenții.

Articol 27

1. Niciun stat contractant nu va acorda protecție diplomatică, sau aduceți o cerere internațională, cu privire la o dispută pe care unul dintre resortisanții săi și un alt stat contractant au consimțit să o prezinte sau s-au supus arbitrajului în temeiul prezentei convenții, cu excepția cazului în care un alt stat contractant nu a reușit să respecte și să se conformeze hotărârii acordate în astfel de litigii.
2. Protecție diplomatică, în sensul alin (1), nu include schimburi diplomatice informale în scopul exclusiv de a facilita soluționarea litigiului.

Capitolul III Concilierea

Secțiune 1 Cerere de conciliere

Articol 28

1. Orice stat contractant sau orice cetățean al unui stat contractant care dorește să inițieze proceduri de conciliere adresează o cerere în acest sens, în scris, secretarului general, care va trimite o copie a cererii celeilalte părți.
2. Cererea conține informații privind problemele în litigiu, identitatea părților și consimțământul acestora la conciliere în conformitate cu regulile de procedură pentru instituirea procedurilor de conciliere și arbitraj.
3. Secretarul general înregistrează cererea, cu excepția cazului în care constată, pe baza informațiilor conținute în cerere, că disputa este în mod evident în afara jurisdicției Centrului. El va notifica de îndată părțile despre înregistrare sau refuzul înregistrării.

Secțiune 2 Constituția Comisiei de conciliere

Articol 29

1. Comisia de conciliere (denumită în continuare Comisia) se constituie cât mai curând posibil după înregistrarea unei cereri în temeiul articolului 28.
2. (A) Comisia este formată dintr-un singur conciliator sau orice număr inegal de conciliatori desemnați în calitate de părți.

(b) În cazul în care părțile nu convin asupra numărului de conciliatori și a modului de numire a acestora, Comisia este formată din trei conciliatori, un conciliator numit de fiecare parte și al treilea, care va fi președintele Comisiei, numit prin acordul părților.

Articol 30

Dacă Comisia nu s-a constituit în termen 90 zile după ce notificarea înregistrării cererii a fost trimisă de secretarul general în conformitate cu alin (3) a articolului 28, sau orice altă perioadă în care părțile pot conveni, președintele va, la cererea oricăreia dintre părți și după consultarea ambelor părți, pe cât posibil, numiți conciliatorul sau conciliatorii care nu au fost încă numiți.

Articol 31

1. Conciliatori pot fi numiți din afara grupului de conciliatori, cu excepția cazului în care sunt numiți de președinte în conformitate cu articolul 30.
2. Conciliatori numiți din afara grupului de conciliatori vor avea calitățile menționate la alin (1) a articolului 14.

Secțiune 3 Proceduri de conciliere

Articol 32

1. Comisia este judecătorul competenței sale.
2. Orice obiecție a unei părți la litigiu potrivit căreia această dispută nu intră în competența Centrului, sau din alte motive nu este de competența Comisiei, Comisia are în vedere Comisia care stabilește dacă trebuie să o soluționeze ca o întrebare preliminară sau să o adere la fondul litigiului.

Articol 33

Orice procedură de conciliere se desfășoară în conformitate cu prevederile acestei secțiuni și, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, în conformitate cu Regulile de conciliere în vigoare la data la care părțile au consimțit la conciliere. În cazul în care apare o întrebare de procedură care nu este reglementată de această secțiune sau de Regulile de conciliere sau de orice norme agreate de părți, Comisia decide problema.

Articol 34

1. Comisia este de datoria de a clarifica problemele aflate în litigiu între părți și de a face eforturi pentru a ajunge la un acord între acestea în condiții acceptabile reciproc. Către acel final, Comisia poate, în orice etapă a procedurii și, din când în când, să recomande părților condiții de soluționare. Părțile vor coopera de bună credință cu Comisia pentru a permite Comisiei să își îndeplinească funcțiile, și trebuie să țină seama de recomandările sale cele mai serioase.
2. Dacă părțile ajung la un acord, Comisia întocmește un raport în care notează problemele în litigiu și înregistrează că părțile au ajuns la un acord. Dacă, în orice etapă a procedurii, se pare Comisiei că nu există nicio probabilitate de acord între părți, aceasta va închide procedura și va întocmi un raport care notifică prezentarea litigiului și consemnează neîndeplinirea acordului părților. Dacă una dintre părți nu apare sau participă la procedură, Comisia va închide procedura și va întocmi un raport în care notează faptul că partea nu a apărut sau a participat.

Articol 35

Cu excepția cazului în care părțile în litigiu convin altfel, niciuna dintre părți la o procedură de conciliere nu are dreptul la nicio altă procedură, indiferent dacă sunt în fața arbitrilor sau în instanța de judecată sau în alt mod, să invoce sau să se bazeze pe orice opinii exprimate sau declarații sau admiteri sau oferte de soluționare făcute de cealaltă parte în cadrul procedurii de conciliere, sau raportul sau orice recomandări făcute de Comisie.

Capitolul IV Arbitraj

Secțiune 1 Cerere de arbitraj

Articol 36

1. Orice stat contractant sau orice cetățean al unui stat contractant care dorește să inițieze o procedură de arbitraj adresează o cerere în acest sens, în scris, secretarului general, care va trimite o copie a cererii celeilalte părți.
2. Cererea conține informații privind problemele în litigiu, identitatea părților și consimțământul acestora la arbitraj în conformitate cu regulile de procedură pentru instituirea procedurii de conciliere și arbitraj.
3. Secretarul general înregistrează cererea, cu excepția cazului în care constată, pe baza informațiilor conținute în cerere, că disputa este în mod evident în afara jurisdicției Centrului. El va notifica de îndată părțile despre înregistrare sau refuzul înregistrării.

Secțiune 2 Constituția Tribunalului

Articol 37

1. Tribunalul arbitral (denumit în continuare Tribunal) se constituie cât mai curând posibil după înregistrarea unei cereri în temeiul articolului 36.
2. (A) Tribunalul este format dintr-un arbitru unic sau orice număr inegal de arbitri desemnați în calitate de părți.

(b) În cazul în care părțile nu convin asupra numărului de arbitri și a modului de numire a acestora, Tribunalul este format din trei arbitri, câte un arbitru numit de fiecare parte și al treilea, care va fi președintele Tribunalului, numit prin acordul părților.

Articol 38

Dacă Tribunalul nu s-a constituit în interior 90 zile după ce notificarea înregistrării cererii a fost trimisă de secretarul general în conformitate cu alin (3) a articolului 36, sau orice altă perioadă în care părțile pot conveni, președintele va, la cererea oricăreia dintre părți și după consultarea ambelor părți, pe cât posibil,

numiți arbitrul sau arbitrii care nu au fost numiți încă. Arbitrii numiți de președinte în temeiul prezentului articol nu sunt resortisanți ai statului contractant parte la litigiu sau a statului contractant al cărui cetățean este parte la diferend.

Articol 39

Majoritatea arbitrilor sunt resortisanți ai altor state decât statul contractant parte la litigiu și statul contractant al cărui cetățean este parte la diferend; prevăzut, in orice caz, că dispozițiile de mai sus nu se aplică în cazul în care arbitrul unic sau fiecare membru în parte al Tribunalului a fost numit prin acordul părților.

Articol 40

1. Arbitrii pot fi numiți din afara grupului de arbitri, cu excepția cazului în care sunt numiți de președinte în conformitate cu articolul 38.
2. Arbitrii numiți din afara grupului de arbitri vor avea calitățile menționate la alin (1) a articolului 14.

Secțiune 3 Atribuțiile și funcțiile Tribunalului

Articol 41

1. Tribunalul este judecătorul competenței sale.
2. Orice obiecție a unei părți la litigiu potrivit căreia această dispută nu intră în competența Centrului, sau din alte motive nu este de competența Tribunalului, Tribunalul va analiza dacă va stabili dacă va soluționa o întrebare preliminară sau o va alătura la fondul litigiului.

Articol 42

1. Tribunalul decide un litigiu în conformitate cu normele de drept care pot fi convenite de părți. În absența unui astfel de acord, Tribunalul va aplica legea statului contractant parte în litigiu (inclusiv regulile sale privind conflictul de legi) și normele de drept internațional care pot fi aplicabile.
2. Tribunalul nu poate aduce o constatare de lipsă de gust pe motivul tăcerii sau al obscurității legii.
3. Prevederile alin (1) și (2) nu va aduce atingere puterii Tribunalului de a decide o dispută ex aequo et bono, dacă părțile sunt de acord.

Articol 43

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, Tribunalul poate, dacă consideră că este necesar în orice etapă a procedurii,

1. chemați părțile să prezinte documente sau alte dovezi, și
2. vizitați scena legată de dispută, și să efectueze astfel de anchete pe care le consideră adecvate.

Articol 44

Orice procedură de arbitraj se efectuează în conformitate cu prevederile acestei secțiuni și, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, în conformitate cu Regulile de arbitraj în vigoare la data la care părțile au consimțit la arbitraj. Dacă apare o întrebare de procedură care nu este reglementată de această secțiune sau de Regulile de arbitraj sau de orice norme agreate de părți, Tribunalul decide hotărârea.

Articol 45

1. Neprezentarea sau prezentarea cauzei unei părți nu va fi considerată o admitere a afirmațiilor celeilalte părți.
2. Dacă o parte nu reușește să apară sau să prezinte cauza în orice etapă a procedurii, cealaltă parte poate solicita Tribunalului să se ocupe de întrebările care i-au fost prezentate și să pronunțe o hotărâre. Înainte de a acorda un premiu, Tribunalul va notifica, și acordați o perioadă de har, partea care nu a apărut sau nu și-a prezentat cauza, dacă nu este convins că partea respectivă nu intenționează să facă acest lucru.

Articol 46

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, Tribunalul va, dacă este solicitat de o parte, stabilește orice cerere sau cerere reconvențională incidentală sau suplimentară care rezultă direct din obiectul litigiului, cu condiția ca acestea să se încadreze în sfera de aplicare a consimțământului părților și să intre în competența Centrului..

Articol 47

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, Tribunalul poate, dacă consideră că circumstanțele impun acest lucru, recomandă măsurile provizorii care ar trebui luate pentru păstrarea drepturilor respective ale oricăreia dintre părți.

Secțiune 4 Premiul

Articol 48

1. Tribunalul decide întrebările cu majoritatea voturilor tuturor membrilor săi.
2. Atribuirea Tribunalului va fi scrisă și va fi semnată de membrii Tribunalului care au votat pentru aceasta.
3. Hotărârea se referă la orice întrebare înaintată Tribunalului, și va preciza motivele pe care se bazează.
4. Orice membru al tribunalului poate să-și atașeze opinia individuală asupra hotărârii, indiferent dacă el nu este de acord cu majoritatea sau nu, sau o declarație a dezacordului său.
5. Centrul nu va publica premiul fără acordul părților.

Articol 49

1. Secretarul general va transmite de îndată copiilor certificate ale acordării părților. Premiul se consideră că a fost acordat la data expedierii copiilor certificate.
2. Tribunalul, la cererea unei părți formulate în cadrul acesteia 45 zile după data la care a fost acordată atribuirea poate, după notificarea celeilalte părți, să decidă orice întrebare pe care a omis să o decidă în acordare, și va rectifica orice clerical, aritmetică sau eroare similară în atribuire. Decizia sa va face parte din atribuire și va fi notificată părților în același mod ca și acordarea. Perioadele de timp prevăzute la alin (2) a articolului 51 și alin (2) a articolului 52 curge de la data la care a fost pronunțată decizia.

Secțiune 5 Interpretare, Revizuirea și anularea premiului

Articol 50

1. Dacă există vreo dispută între părți cu privire la semnificația sau domeniul de aplicare al unei hotărâri, oricare dintre părți poate solicita interpretarea premiului printr-o cerere scrisă adresată secretarului general.
2. Cererea trebuie, daca este posibil, să fie înaintat Tribunalului care a dat hotărârea. Dacă acest lucru nu va fi posibil, un nou tribunal va fi constituit în conformitate cu secțiunea 2 din acest capitol. Tribunalul poate, dacă consideră că circumstanțele impun acest lucru, rămâne la executarea hotărârii în așteptarea deciziei sale.

Articol 51

1. Oricare dintre părți poate solicita revizuirea premiului printr-o cerere scrisă adresată secretarului general pe motiv de descoperire a unui fapt de natură care afectează în mod decisiv acordarea, cu condiția ca, atunci când a fost pronunțată hotărârea, acest fapt să fie necunoscut Tribunalului și reclamantului și că ignoranța de către reclamant a acestui fapt nu se datora neglijenței.
2. Cererea se depune în termen 90 zile de la descoperirea unui astfel de fapt și, în orice caz, în termen de trei ani de la data la care a fost acordată atribuirea.
3. Cererea trebuie, daca este posibil, să fie înaintat Tribunalului care a dat hotărârea. Dacă acest lucru nu va fi posibil, un nou tribunal va fi constituit în conformitate cu secțiunea 2 din acest capitol.
4. Tribunalul poate, dacă consideră că circumstanțele impun acest lucru, rămâne la executarea hotărârii în așteptarea deciziei sale. Dacă solicitantul solicită suspendarea executării hotărârii în cererea sa, executarea executării se menține provizoriu până când Tribunalul decide cu o astfel de cerere.

Articol 52

1. Oricare dintre părți poate solicita anularea acordării printr-o cerere scrisă adresată secretarului general pentru unul sau mai multe dintre motivele următoare:
   • A. că Tribunalul nu a fost constituit în mod corespunzător;
   • b. că Tribunalul și-a depășit în mod evident competențele;
   • c. că a existat corupție din partea unui membru al Tribunalului;
   • d. că a existat o îndepărtare serioasă de la o regulă fundamentală de procedură; sau
   • e. că premiul nu a prezentat motivele pe care se bazează.
2. Cererea se depune în termen 120 zile după data la care a fost adjudecată, cu excepția faptului că atunci când se solicită anularea pe motiv de corupție, această cerere se face în termen de 120 zile după descoperirea corupției și, în orice caz, în termen de trei ani de la data la care a fost adjudecată.
3. La primirea cererii, președintele desemnează de îndată din Comitetul Arbitrilor un comitet ad-hoc format din trei persoane. Niciunul dintre membrii comitetului nu a fost membru al Tribunalului care a acordat hotărârea, va avea aceeași naționalitate ca orice membru în cauză, este cetățean al statului parte la diferend sau al statului al cărui cetățean este parte la diferend, va fi desemnat grupului de arbitri de oricare dintre aceste state, sau a acționat ca un conciliator în aceeași dispută. Comitetul are autoritatea de a anula acordarea sau orice parte a acestuia din oricare dintre motivele prevăzute la alin (1).
4. Dispozițiile articolelor 41-45, 48, 49, 53 și 54, iar din capitolele VI și VII se aplică mutatis mutandis procedurilor în fața Comitetului.
5. Comitetul poate, dacă consideră că circumstanțele impun acest lucru, rămâne la executarea hotărârii în așteptarea deciziei sale. Dacă solicitantul solicită suspendarea executării hotărârii în cererea sa, executarea se menține provizoriu până când comitetul decide asupra unei astfel de cereri.
6. În cazul în care hotărârea este anulată, disputa va, la cererea oricăreia dintre părți, să fie înaintate unui nou tribunal constituit în conformitate cu secțiunea 2 din acest capitol.

Secțiune 6 Recunoașterea și executarea premiului

Articol 53

1. Acordarea este obligatorie pentru părți și nu va fi supusă niciunei căi de atac sau nici unui alt remediu, cu excepția celor prevăzute în prezenta convenție. Fiecare parte respectă și respectă condițiile de acordare, cu excepția cazului în care executarea a fost respectată în conformitate cu dispozițiile relevante din prezenta convenție..
2. În sensul acestei secțiuni, „Acordarea” include orice interpretare a deciziei, revizuirea sau anularea acestui premiu în conformitate cu articolele 50, 51 sau 52.

Articol 54

1. Fiecare stat contractant recunoaște o atribuire acordată în temeiul prezentei convenții ca fiind obligatoriu și execută obligațiile pecuniare impuse de acea atribuție pe teritoriile sale ca și cum ar fi o hotărâre definitivă a unei instanțe din statul respectiv. Un stat contractant cu constituție federală poate pune în aplicare o astfel de hotărâre în cadrul instanțelor sale federale sau prin ea și poate prevedea că aceste instanțe tratează acordarea ca și cum ar fi o hotărâre definitivă a instanțelor unui stat constitutiv.
2. O parte care dorește recunoașterea sau executarea pe teritoriile unui stat contractant va furniza unei instanțe competente sau altei autorități pe care un astfel de stat a desemnat în acest scop o copie a acordării certificată de secretarul general. Fiecare stat contractant va notifica secretarului general despre desemnarea instanței competente sau a altei autorități în acest scop și cu privire la orice modificare ulterioară a acestei desemnări.
3. Executarea hotărârii este reglementată de legile privind executarea hotărârilor în vigoare în statul pe teritoriul căruia se solicită executarea..

Articol 55

Nimic din articol 54 se interpretează ca derogând de la legea în vigoare în orice stat contractant legat de imunitatea acelui stat sau a oricărui stat străin de la executare.

Capitolul V Înlocuirea și descalificarea conciliatorilor și arbitrilor

Articol 56

1. După constituirea unei comisii sau a unui tribunal și au început procedurile, compoziția sa rămâne neschimbată; prevăzut, in orice caz, că dacă un conciliator sau un arbitru ar trebui să moară, devin incapabil, sau demisia, postul vacant rezultat va fi completat în conformitate cu prevederile secțiunii 2 din capitolul III sau secțiune 2 din Capitolul IV.
2. Un membru al unei comisii sau al unui tribunal va continua să îndeplinească această funcție, în pofida faptului că a încetat să mai fie membru al comisiei.
3. Dacă un conciliator sau un arbitru numit de o parte a demisionat fără acordul Comisiei sau al tribunalului din care a fost membru, președintele desemnează o persoană din grupul corespunzător pentru a ocupa postul vacant rezultat.

Articol 57

O parte poate propune Comisiei sau Tribunalului descalificarea oricăruia dintre membrii săi din cauza vreunui fapt care indică o lipsă vădită a calităților cerute de alin. (1) a articolului 14. O parte la o procedură de arbitraj poate, în plus, propune descalificarea unui arbitru pe motiv că era neeligibil pentru numirea la Tribunal în cadrul secției 2 din Capitolul IV.

Articol 58

Decizia privind orice propunere de descalificare a unui conciliator sau arbitru este luată de ceilalți membri ai Comisiei sau ai Tribunalului, după caz., cu condiția ca acolo unde acești membri să fie împărțiți în mod egal, sau în cazul unei propuneri de descalificare a unui singur conciliator sau arbitru, sau majoritatea conciliatorilor sau arbitrilor, președintele ia această decizie. Dacă se decide că propunerea este întemeiată, conciliatorul sau arbitrul la care se referă decizia se înlocuiesc în conformitate cu dispozițiile secțiunii 2 din capitolul III sau secțiune 2 din Capitolul IV.

Capitolul VI Costul procedurilor

Articol 59

Taxele plătite de părți pentru utilizarea facilităților Centrului sunt stabilite de secretarul general în conformitate cu reglementările adoptate de Consiliul de administrație.

Articol 60

1. Fiecare Comisie și fiecare tribunal determină onorariile și cheltuielile membrilor săi în limitele stabilite din când în când de Consiliul administrativ și după consultarea secretarului general.
2. Nimic din paragraf (1) din prezentul articol împiedică părțile să convină în prealabil cu Comisia sau Tribunalul în cauză cu privire la taxele și cheltuielile membrilor săi.

Articol 61

1. În cazul procedurilor de conciliere, taxele și cheltuielile membrilor Comisiei, precum și taxele pentru utilizarea facilităților Centrului, se suportă în mod egal de către părți. Fiecare parte suportă orice alte cheltuieli pe care le suportă în cadrul procedurii.
2. În cazul procedurilor de arbitraj, Tribunalul, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, evaluați cheltuielile suportate de părți în legătură cu procedura, și va decide cum și cu cine sunt cheltuielile respective, onorariile și cheltuielile membrilor Tribunalului și taxele pentru utilizarea facilităților Centrului sunt plătite. O astfel de decizie face parte din atribuire

Capitolul VII Locul desfășurării

Articol 62

Acțiunile de conciliere și de arbitraj se desfășoară la sediul Centrului, cu excepția celor prevăzute în continuare.

Articol 63

Procesele de conciliere și arbitraj pot fi organizate, dacă părțile sunt de acord,

1. la sediul Curții Permanente de Arbitraj sau a oricărei alte instituții adecvate, indiferent dacă este privat sau public, cu care Centrul poate lua aranjamente în acest scop; sau
2. în orice alt loc aprobat de Comisie sau Tribunal după consultarea secretarului general.

Capitolul VIII

Litigiile dintre statele contractante

Articol 64

Orice litigiu apărut între statele contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentei convenții care nu este soluționată prin negociere este sesizat Curții Internaționale de Justiție prin aplicarea oricărei părți la o dispută, cu excepția cazului în care statele în cauză acceptă o altă metodă de soluționare.

Capitolul IX Modificare

Articol 65

Orice stat contractant poate propune modificarea prezentei convenții. Textul unei modificări propuse este comunicat secretarului general nu mai puțin de 90 zile înainte de ședința Consiliului administrativ la care urmează să fie luată în considerare o astfel de modificare și va fi transmisă de îndată de către toți membrii Consiliului administrativ.

Articol 66

1. În cazul în care Consiliul de administrație decide cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor săi, modificarea propusă este distribuită către toate statele contractante pentru ratificare, acceptare sau aprobare. Fiecare amendament intră în vigoare 30 zile după expedierea de către depozitar a prezentei convenții a unei notificări către statele contractante care au ratificat toate statele contractante, a acceptat sau aprobat modificarea.
2. Nicio modificare nu va afecta drepturile și obligațiile din prezenta convenție a statului contractant sau a oricăreia dintre subdiviziunile sau agențiile sale constitutive, sau a oricărui resortisant al acestui stat care rezultă din consimțământul jurisdicției Centrului dat înainte de data intrării în vigoare a modificării.

Capitolul X Dispoziții finale

Articol 67

Prezenta convenție este deschisă semnării în numele statelor membre ale Băncii. De asemenea, acesta este deschis pentru semnare în numele oricărui alt stat care este parte la Statutul Curții Internaționale de Justiție și care este Consiliul de Administrație, prin votul a două treimi din numărul membrilor săi, va fi invitat să semneze Convenția.

Articol 68

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării, acceptarea sau aprobarea de către statele semnatare în conformitate cu procedurile constituționale respective.
2. Prezenta convenție va intra în vigoare 30 zile după data depunerii celui de-al douăzecea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare. Acesta intră în vigoare pentru fiecare stat care își depune ulterior instrumentul de ratificare, acceptare sau aprobare 30 zile după data depunerii unui astfel de depozit.

Articol 69

Fiecare stat contractant ia toate măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru ca dispozițiile prezentei convenții să fie efective pe teritoriile sale.

Articol 70

Prezenta convenție se aplică tuturor teritoriilor pentru care relațiile internaționale sunt responsabile de un stat contractant, cu excepția celor care sunt excluse de un astfel de stat printr-o notificare scrisă către depozitarul prezentei convenții, fie în momentul ratificării, acceptare sau aprobare sau ulterior.

Articol 71

Orice stat contractant poate denunța această convenție printr-o notificare scrisă depozitarului acestei convenții. Denunțarea produce efecte la șase luni de la primirea unei astfel de notificări.

Articol 72

Notificare de către un stat contractant în conformitate cu articolele 70 sau 71 nu afectează drepturile sau obligațiile din prezenta convenție a statului respectiv sau a oricăreia dintre subdiviziunile sau agențiile sale constitutive sau ale oricărui resortisant al acestui stat care rezultă din consimțământul jurisdicției Centrului dat de unul dintre ei înainte de a primi o notificare de depozitarul.

Articol 73

Instrumente de ratificare, acceptarea sau aprobarea prezentei convenții și a modificărilor aduse acesteia vor fi depuse la bancă, care vor acționa ca depozitar al prezentei convenții. Depozitarul va transmite copii certificate ale prezentei convenții statelor membre ale Băncii și oricărui alt stat invitat să semneze convenția.

Articol 74

Depozitarul înregistrează această convenție la secretariatul Organizației Națiunilor Unite în conformitate cu articolul 102 a Cartei Națiunilor Unite și a regulamentelor adoptate de Adunarea Generală.

Articol 75

Depozitarul va notifica toate statele semnatare despre următoarele:

1. semnături în conformitate cu articolul 67;
2. depozite ale instrumentelor de ratificare, acceptarea și aprobarea în conformitate cu articolul 73;
3. data la care prezenta convenție intră în vigoare în conformitate cu articolul 68;
4. excluderi de la cererea teritorială în temeiul articolului 10 70;
5. data la care orice modificare a prezentei convenții intră în vigoare în conformitate cu art 66; și
6. denunțări în conformitate cu articolul 71.

FĂCUT la Washington, în engleză, Limba franceză și spaniolă, toate cele trei texte fiind la fel de autentice, într-o singură copie care va rămâne depusă în arhivele Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare, care a indicat prin semnatura sa de mai jos acordul său de a îndeplini funcțiile cu care este taxat în temeiul prezentei convenții.

RAPORTUL DIRECTORILOR EXECUTIȚI PRIVIND CONVENȚIA PRIVIND STABILIREA DISPUTĂRILOR DE INVESTIȚII ÎNTRE STATE ȘI NAȚIONALELE ALTE STATE

Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare Martie 18, 1965

RAPORTUL DIRECTORILOR EXECUTIȚI PRIVIND CONVENȚIA

Raportul directorilor executivi cu privire la Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state

Raportul directorilor executivi cu privire la convenție

1. Rezoluția nr. 214, adoptat de Consiliul guvernatorilor Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare în septembrie 10, 1964, prevede după cum urmează:„RESOLVED:
   1. Raportul directorilor executivi privind „Soluționarea litigiilor de investiții,”Din august 6, 1964, se aprobă prin prezenta.
   2. Directorilor executivi li se solicită să formuleze o convenție care să stabilească facilități și proceduri care să fie disponibile în mod voluntar pentru soluționarea litigiilor privind investițiile dintre statele contractante și resortisanții altor state contractante prin conciliere și arbitraj.
   3. În formularea unei astfel de convenții, directorii executivi iau în considerare opiniile guvernelor membre și trebuie să țină cont de dorința de a ajunge la un text care ar putea fi acceptat de cel mai mare număr posibil de guverne.
   4. Directorii executivi transmit textul unei astfel de convenții guvernelor membre cu recomandările pe care le consideră adecvate.“
2. Directorii executivi ai Băncii, hotărând în conformitate cu Rezoluția precedentă, au formulat o convenție privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state și, in martie 18, 1965, a aprobat depunerea textului Convenției, așa cum este atașat aici, guvernelor membre ale Băncii. Această acțiune a directorilor executivi nu o face, desigur, implică faptul că guvernele reprezentate de directorii executivi individuali se angajează să ia măsuri asupra convenției.
3. Acțiunea directorilor executivi a fost precedată de ample lucrări pregătitoare, detalii despre care sunt prezentate în paragrafe 6-8 de mai jos. Directorii executivi sunt mulțumiți de faptul că Convenția sub forma anexată reprezintă un consens larg al punctelor de vedere ale guvernelor care acceptă principiul instituirii prin acord interguvernamental de facilități și proceduri pentru soluționarea litigiilor privind investițiile pe care statele și investitorii străini doresc să le prezinte conciliere sau arbitraj. De asemenea, sunt convinși că Convenția constituie un cadru adecvat pentru astfel de facilități și proceduri. În consecinţă, textul Convenției este transmis guvernelor membre pentru examinare în vederea semnării și ratificării, acceptare sau aprobare.
4. Directorii executivi invită atenția la furnizarea articolului 68(2) în conformitate cu care Convenția va intra în vigoare între statele contractante 30 zile după depunerea la bancă, depozitarul Convenției, a celui de-al douăzecea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.
5. Textul atașat al Convenției în engleză, Limbile franceză și spaniolă au fost depozitate în arhivele Băncii, ca depozitar, și este deschis pentru semnătură.
6. Problema oportunității și practicabilității creării unor facilități instituționale, sponsorizat de Bancă, pentru soluționarea prin conciliere și arbitraj a litigiilor privind investițiile dintre state și investitorii străini a fost plasat pentru prima dată în fața Consiliului guvernatorilor Băncii la cea de-a șaptesprezecea ședință anuală, ținut la Washington, DC. in septembrie 1962. La acea ședință Consiliul guvernatorilor, prin Rezoluția nr. 174, adoptat pe septembrie 18, 1962, a solicitat directorilor executivi să studieze întrebarea.
7. După o serie de discuții informale pe baza documentelor de lucru pregătite de personalul Băncii, directorii executivi au decis ca banca să convoace ședințe consultative ale experților legali desemnați de guvernele membre pentru a analiza subiectul mai detaliat. Întâlnirile consultative au avut loc la Addis Abeba, la nivel regional (decembrie 16-20, 1963), Santiago de Chile (februarie 3-7, 1964), Geneva (februarie 17-21, 1964) și Bangkok (27 aprilie-mai 1, 1964), cu asistența administrativă a comisiilor economice ale Organizației Națiunilor Unite și a Oficiului European al Națiunilor Unite, și a luat drept bază pentru discuție un proiect preliminar al unei convenții privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state, pregătită de personalul Băncii în lumina discuțiilor directorilor executivi și a punctelor de vedere ale guvernelor.. La întâlniri au participat experți legali din 86 țări.
8. În lumina lucrărilor pregătitoare și a punctelor de vedere exprimate în cadrul ședințelor consultative, directorii executivi au raportat Consiliului guvernatorilor la cea de-a nouăsprezecea reuniune anuală de la Tokyo, in septembrie 1964, că ar fi de dorit să se stabilească facilitățile instituționale prevăzute, și să facă acest lucru în cadrul unui acord interguvernamental. Consiliul guvernatorilor a adoptat Rezoluția prevăzută la alin 1 din acest raport, după care directorii executivi s-au angajat la formularea prezentei convenții. În vederea ajungerii la un text care ar putea fi acceptat de cel mai mare număr posibil de guverne, Banca și-a invitat membrii să desemneze reprezentanții unui Comitet Juridic care să îi ajute pe directorii executivi în sarcina lor. Acest comitet s-a reunit la Washington din noiembrie 23 prin decembrie 11, 1964, iar directorii executivi recunosc recunoscător sfaturile valoroase pe care le-au primit de la reprezentanții 61 țările membre care au participat la Comitet.
9. În transmiterea convențiilor anexate guvernelor, directorii executivi sunt încurajați de dorința de a consolida parteneriatul dintre țări în cauza dezvoltării economice. Crearea unei instituții menite să faciliteze soluționarea litigiilor între state și investitorii străini poate fi un pas major spre promovarea unei atmosfere de încredere reciprocă și astfel stimularea unui flux mai mare de capital internațional privat în țările care doresc să-l atragă.
10. Directorii executivi recunosc că litigiile privind investițiile sunt, de regulă, soluționate prin administrare, proceduri judiciare sau arbitrale disponibile în conformitate cu legile țării în care se realizează investiția în cauză. in orice caz, experiența arată că pot apărea dispute pe care părțile doresc să le rezolve prin alte metode; iar acordurile de investiții încheiate în ultimii ani arată că atât statele, cât și investitorii consideră frecvent că este în interesul lor reciproc să accepte să recurgă la metode internaționale de soluționare.
11. Prezenta convenție ar oferi metode de soluționare internaționale menite să țină seama de caracteristicile speciale ale litigiilor reglementate, precum și a părților cărora li s-ar aplica. Aceasta ar oferi facilități pentru conciliere și arbitraj de către persoane specializate în mod special, judecată independent, efectuate în conformitate cu regulile cunoscute și acceptate în prealabil de părțile în cauză. În special, s-ar asigura că, odată ce un guvern sau un investitor au dat consimțământul la conciliere sau arbitraj sub auspiciile Centrului, un astfel de consimțământ nu a putut fi retras unilateral.
12. Directorii executivi consideră că capitalul privat va continua să curgă către țările care oferă un climat favorabil investițiilor atractive și solide, chiar dacă astfel de țări nu au devenit părți la convenție sau, după ce s-a alăturat, nu a folosit facilitățile Centrului. Pe de altă parte, aderarea la convenție de către o țară ar furniza o inducere suplimentară și ar stimula un flux mai mare de investiții internaționale private pe teritoriile sale, care este scopul principal al Convenției.
13. În timp ce obiectivul larg al Convenției este de a încuraja un flux mai mare de investiții internaționale private, prevederile convenției mențin un echilibru atent între interesele investitorilor și cele ale statelor gazdă. în plus, Convenția permite instituirea procedurilor de către statele gazdă, precum și de către investitori și directorii executivi au avut în permanență în minte că dispozițiile convenției ar trebui să fie adaptate în mod egal la cerințele ambelor cazuri.
14. În mare parte, dispozițiile convenției anexate sunt explicative. Comentarii scurte despre câteva caracteristici principale pot, in orice caz, să fie utile guvernelor membre în luarea în considerare a convenției.Centrul internațional de soluționare a litigiilor de investițiiGeneral
15. Convenția instituie Centrul internațional pentru soluționarea litigiilor de investiții ca instituție internațională autonomă (Articole 18-24). Scopul Centrului este „să ofere facilități pentru concilierea și arbitrajul litigiilor privind investițiile * * *“ (Articol 1(2)). Centrul nu se va implica în activități de conciliere sau de arbitraj. Aceasta va fi sarcina comisiilor de conciliere și a tribunalelor arbitrale constituite în conformitate cu prevederile convenției.
16. În calitate de sponsor al înființării instituției, banca va oferi Centrului spații pentru sediul său (Articol 2) și, în conformitate cu acordurile dintre cele două instituții, cu alte facilități și servicii administrative (Articol 6(d)).
17. În ceea ce privește finanțarea Centrului (Articol 17), directorii executivi au decis ca banca să fie pregătită să ofere Centrului spații de cazare în mod gratuit, atât timp cât Centrul își are sediul la sediul băncii și să subscrie., în limite rezonabile, cheltuielile generale de bază ale Centrului pentru o perioadă de ani care urmează să fie determinate după înființarea Centrului.
18. Simplitatea și economia în concordanță cu îndeplinirea eficientă a funcțiilor Centrului caracterizează structura acestuia. Organele Centrului sunt Consiliul Administrativ (Articole 4-8) și Secretariatul (Articol 9-11). Consiliul administrativ va fi compus dintr-un reprezentant al fiecărui stat contractant, servind fără remunerare din partea Centrului. Fiecare membru al Consiliului votează un vot și chestiunile înaintea Consiliului sunt decise cu majoritatea voturilor exprimate, cu excepția cazului în care convenția necesită o majoritate diferită. Președintele Băncii va ocupa funcția de președinte al Consiliului, dar nu va avea niciun vot. Secretariatul va fi format dintr-un secretar general, unul sau mai mulți secretari generali adjuncți și personal. În interesul flexibilității, Convenția prevede posibilitatea existenței a mai mult de un secretar general adjunct, dar directorii executivi nu prevăd acum necesitatea a mai mult de unul sau doi înalți funcționari cu normă întreagă a Centrului. Articol 10, care impune ca secretarul general și orice secretar general adjunct să fie aleși de Consiliul administrativ cu o majoritate de două treimi din membrii săi, privind numirea președintelui, își limitează mandatul la o perioadă care nu depășește șase ani și permite realegerea lor. Directorii executivi cred că alegerile inițiale, care va avea loc la scurt timp după ce Convenția va intra în vigoare, ar trebui să fie pe termen scurt pentru a nu priva statele care ratifică Convenția după intrarea în vigoare a acesteia de posibilitatea de a participa la selecția înalților funcționari ai Centrului. Articol 10 limitează, de asemenea, măsura în care acești funcționari se pot implica în alte activități decât funcțiile lor oficiale.Funcțiile Consiliului administrativ
19. Principalele funcții ale Consiliului administrativ sunt alegerea secretarului general și a oricărui secretar general adjunct, adoptarea bugetului Centrului și adoptarea reglementărilor administrative și financiare, norme care reglementează instituția procedurilor și reguli de procedură pentru procedurile de conciliere și arbitraj. Acțiunile cu privire la toate aceste aspecte necesită o majoritate de două părți ale membrilor Consiliului.Funcțiile secretarului general
20. Convenția impune secretarului general să îndeplinească o varietate de funcții administrative în calitate de reprezentant legal, registrator și ofițer principal al Centrului (Articole 7(1), 11, 16(3), 25(4), 28, 36, 49(1), 50(1), 51(1), 52(1), 54(2), 59, 60(1), 63(b) și 65). în plus, secretarului general i se dă dreptul de a refuza înregistrarea unei cereri de procedură de conciliere sau de procedură de arbitraj, și, prin urmare, pentru a preveni instituirea unei astfel de proceduri, dacă pe baza informațiilor furnizate de către solicitant, acesta constată că litigiul este în mod evident în afara jurisdicției Centrului (Articol 28(3) și 36(3)). Secretarul general i se acordă această putere limitată de a „analiza” cererile de procedură de conciliere sau de arbitraj în vederea evitării stânjenirii unei părți (în special un stat) care ar putea rezulta din instituirea unei proceduri împotriva sa într-o dispută pe care nu a consimțit să o prezinte Centrului, precum și posibilitatea ca utilajele Centrului să fie puse în mișcare în cazurile care, din alte motive, erau în mod evident în afara jurisdicției Centrului, de ex., pentru că fie solicitantul, fie cealaltă parte nu a fost eligibil pentru a fi parte în procedurile prevăzute de convenție.Panourile
21. Articol 3 solicită Centrului să mențină un grup de conciliatori și un grup de arbitri, în timp ce Articole 12-16 prezintă modul și termenii desemnării membrilor Comitetului. În special, Articol 14(1) încearcă să se asigure că membrii grupului vor avea un grad ridicat de competență și vor fi capabili să exercite o judecată independentă. În conformitate cu caracterul esențial al procedurii, Convenția le permite părților să numească conciliatori și arbitri din afara grupurilor, dar necesită acest lucru (Articole 31(2) și 40(2)) că acești numiți au calitățile menționate la articolul 14(1). Președintele, atunci când este chemat să numească un conciliator sau un arbitru în conformitate cu art 30 sau 38, este restricționat în alegerea sa la membrii Comitetului.Jurisdicția Centrului
22. Termenul „jurisdicție al Centrului” este utilizat în convenție ca expresie convenabilă pentru a însemna limitele în care se vor aplica dispozițiile convenției, iar facilitățile Centrului vor fi disponibile pentru proceduri de conciliere și arbitraj. Competența Centrului este tratată în Capitolul II al Convenției (Articole 25-27).Consimţământ
23. Consimțământul părților este piatra de temelie a jurisdicției Centrului. Consimțământul jurisdicției trebuie să fie scris în scris și, odată acordat, nu poate fi retras unilateral (Articol 25(1)).
24. Consimțământul părților trebuie să existe la confiscarea Centrului (Articole 28(3) și 36(3)) dar Convenția nu specifică altfel ora la care ar trebui acordat consimțământul. Se poate da acordul, de exemplu, într-o clauză inclusă într-un contract de investiții, prevedând transmiterea către Centru a litigiilor viitoare care decurg din acordul respectiv, sau într-un compromis cu privire la o dispută care a apărut deja. Nici Convenția nu necesită ca acordul ambelor părți să fie exprimat într-un singur instrument. Prin urmare, un stat gazdă ar putea, în legislația sa de promovare a investițiilor, să prezinte litigiile care decurg din anumite clase de investiții în jurisdicția Centrului, iar investitorul și-ar putea da consimțământul acceptând oferta în scris.
25. Deși consimțământul părților este o condiție esențială pentru jurisdicția Centrului, Consimțământul singur nu va fi suficient pentru a aduce o dispută în jurisdicția sa. Conform scopului Convenției, competența Centrului este în continuare limitată prin raportarea la natura litigiului și la părțile la aceasta.Natura disputa
26. Articol 25(1) solicită ca litigiul să fie un „litigiu legal care rezultă direct dintr-o investiție.” Expresia „dispută legală” a fost utilizată pentru a lămuri că, în timp ce conflictele de drepturi sunt de competența Centrului, simple conflicte de interese nu sunt. Disputa trebuie să vizeze existența sau domeniul de aplicare al unui drept sau o obligație legală, sau natura sau întinderea reparației care trebuie făcută pentru încălcarea unei obligații legale.
27. Nu s-a făcut nicio încercare de definire a termenului „investiție”, având în vedere cerința esențială a consimțământului de către părți, și mecanismul prin care statele contractante pot face cunoscute în avans, dacă doresc acest lucru, clasele de dispute pe care le-ar avea sau nu ar avea în vedere să le supună Centrului (Articol 25(4)).Părțile la litigii
28. Pentru ca o dispută să fie de competența Centrului, una dintre părți trebuie să fie un stat contractant (sau o subdiviziune sau agenție constituentă a unui stat contractant) iar cealaltă parte trebuie să fie „națională a unui alt stat contractant.” Ultimul termen definit în alin(2) a articolului 25 acoperă atât persoane fizice, cât și persoane juridice.
29. Trebuie menționat că în conformitate cu clauza (A) a articolului 25(2) o persoană fizică care a fost cetățeană a statului parte la litigiu nu ar fi eligibilă pentru a fi parte la o procedură sub auspiciile Centrului, chiar dacă în același timp avea naționalitatea unui alt stat. Această ineligibilitate este absolută și nu poate fi vindecată chiar dacă statul parte la litigiu și-a dat acordul.
30. Clauză (b) a articolului 25(2), care se ocupă de persoane juridice, este mai flexibil. O persoană juridică care are naționalitatea statului parte la litigiu ar putea fi parte la o procedură sub auspiciile Centrului, dacă statul respectiv ar fi acceptat să o trateze drept națională a unui alt stat contractant din cauza controlului străin.Notificări de către statele contractante
31. În timp ce nu poate fi introdusă nicio procedură de conciliere sau de arbitraj împotriva unui stat contractant fără consimțământul acestuia și în timp ce niciun stat contractant nu are obligația de a-și da consimțământul pentru astfel de proceduri, cu toate acestea, s-a considerat că respectarea convenției ar putea fi interpretată ca reținând o așteptare ca statele contractante să ia în considerare favorabilă cererile investitorilor pentru depunerea unei dispute la centru. S-a subliniat în această privință că ar putea exista clase de litigii privind investițiile pe care guvernele le-ar considera improprii pentru a fi prezentate Centrului sau care, în baza propriei legi, nu li s-a permis să se prezinte la Centru. Pentru a evita orice risc de neînțelegere cu privire la acest scor, Articol 25(4) permite în mod expres statelor contractante să facă cunoscute în prealabil Centrul, dacă doresc acest lucru, clasele de dispute pe care le-ar avea sau nu ar avea în vedere să le supună Centrului. Dispoziția arată clar că o declarație a unui stat contractant că ar avea în vedere trimiterea unei anumite clase de litigii la centru ar servi numai în scopuri de informații și nu ar constitui consimțământul necesar pentru a da jurisdicției Centrului. Desigur, o declarație care să excludă anumite clase de litigii din considerente nu ar constitui o rezervă la convenție.Arbitrajul ca remediu exclusiv
32. Se poate presupune că atunci când un stat și un investitor sunt de acord să recurgă la arbitraj, și nu vă rezerva dreptul de a apela la alte remedii sau de a solicita epuizarea prealabilă a altor căi de atac, intenția părților este să recurgă la arbitraj pentru excluderea oricărui alt remediu. Această regulă de interpretare este cuprinsă în prima teză a articolului 26. Pentru a lămuri că nu s-a urmărit modificarea normelor de drept internațional privind epuizarea căilor de atac locale, a doua teză recunoaște în mod explicit dreptul unui stat de a cere epuizarea prealabilă a căilor de atac locale.Revendicări din partea statului investitor
33. Atunci când un stat gazdă este de acord cu prezentarea unei dispute cu un investitor la centru, oferind astfel investitorului acces direct la o jurisdicție internațională, investitorul nu ar trebui să fie în măsură să ceară statului său să își spună cazul și statul respectiv nu trebuie să i se permită acest lucru. În consecinţă, Articol 27 interzice în mod expres unui stat contractant să acorde protecție diplomatică, sau aducerea unei cereri internaționale, pentru o dispută pe care unul dintre resortisanții săi și un alt stat contractant au consimțit să o depună, sau au depus, la arbitraj în temeiul Convenției, cu excepția cazului în care statul parte la litigiu nu reușește să onoreze acordarea acordată în litigiul respectiv.Procedurile din convențieInstituția procedurilor
34. Procesul se instituie printr-o cerere adresată secretarului general (Articole 28 și 36). După înregistrarea cererii, Comisia de conciliere sau Tribunalul Arbitral, după caz, va fi constituit. Se face trimitere la alin 20 mai sus cu privire la puterea secretarului general de a refuza înregistrarea.Constituția comisiilor de conciliere și a tribunalelor arbitrale
35. Deși Convenția lasă părților o mare măsură de libertate în ceea ce privește constituirea comisiilor și tribunalelor, se asigură că lipsa unui acord între părți cu privire la aceste aspecte sau lipsa de voință a unei părți de a coopera nu va frustra procedura (Articole 29-30 și 37-38, respectiv).
36. S-a menționat deja faptul că părțile au libertatea de a numi conciliatori și arbitri din afara grupurilor (vezi paragraful 21 de mai sus). Deși Convenția nu restricționează numirea conciliatorilor cu referire la naționalitate, Articol 39 stabilește regula conform căreia majoritatea membrilor unui tribunal arbitral nu ar trebui să fie resortisanți ai statului parte la litigiu sau a statului al cărui cetățean este parte la litigiu. Această regulă poate avea efectul de a exclude persoanele care au aceste cetățenii să îndeplinească funcții pe un tribunal compus din cel mult trei membri. in orice caz, regula nu se va aplica atunci când fiecare arbitru de pe tribunal a fost numit prin acordul părților.Proceduri de conciliere; Puteri și funcții ale tribunalelor arbitrale
37. În general, prevederile articolelor 32-35 tratarea procedurilor de conciliere și a articolelor 41-49, care se ocupă de puterile și funcțiile Tribunalelor Arbitrale și premiile oferite de astfel de Tribunale, se explică de la sine. Diferențele dintre cele două seturi de dispoziții reflectă distincția de bază între procesul de conciliere care urmărește aducerea părților la acord și cel al arbitrajului care are drept scop determinarea obligatorie a litigiului de către Tribunal.
38. Articol 41 reiterează principiul bine stabilit că tribunalele internaționale trebuie să fie judecătorii competenței proprii și ale articolului 32 aplică același principiu și comisiilor de conciliere. În această privință, trebuie menționat că puterea secretarului general de a refuza înregistrarea unei cereri de conciliere sau arbitraj (vezi paragraful 20 de mai sus) este atât de restrâns definit încât să nu se angajeze pe prerogativa comisiilor și tribunalelor pentru a-și determina propria competență și, pe de altă parte, că înregistrarea unei cereri de către secretarul general nu, desigur, împiedică o Comisie sau un Tribunal să constate că litigiul nu intră în competența Centrului.
39. Conform caracterului consensual al procedurilor din Convenție, părțile la procedurile de conciliere sau de arbitraj pot conveni asupra regulilor de procedură care se vor aplica în cadrul procedurii respective. in orice caz, dacă sau în măsura în care nu au convenit astfel, se vor aplica Regulile de conciliere și Regulile de arbitraj adoptate de Consiliul administrativ (Articole 33 și 44).
40. Conform convenției, un tribunal arbitral este obligat să aplice legea convenită de părți. Eșecul unui astfel de acord, Tribunalul trebuie să aplice legea statului parte la litigiu (cu excepția cazului în care legea respectivă impune aplicarea altei legi), precum și normele de drept internațional care pot fi aplicabile. Termenul „drept internațional” utilizat în acest context ar trebui înțeles în sensul care îi este dat de articolul 38(1) a Statutului Curții Internaționale de Justiție, se acordă o indemnizație pentru faptul că articolul 38 a fost conceput pentru a se aplica la litigiile dintre state.1Recunoașterea și executarea premiilor arbitrale
41. Articol 53 declară că părțile sunt obligate de acordare și că nu vor fi supuse recursului sau niciunui alt remediu, cu excepția celor prevăzute în convenție. Remediile prevăzute sunt revizuire (Articol 51) și anularea (Articol 52). în plus, o parte poate solicita unui tribunal care a omis să decidă orice întrebare care i-a fost adresată, pentru a-i suplimenta premiul (Articol 49(2)) și poate solicita interpretarea premiului (Articol 50).
42. Sub rezerva oricărei șederi de executare în legătură cu oricare dintre procedurile de mai sus, în conformitate cu dispozițiile convenției, părțile sunt obligate să respecte și să acorde acordul și articolul 54 solicită fiecărui stat contractant să recunoască atribuirea ca fiind obligatorie și să aplice obligațiile pecuniare impuse de atribuire ca și cum ar fi o decizie finală a unei instanțe interne. Datorită diferitelor tehnici juridice urmate de jurisdicțiile de drept comun și de drept civil și de diferitele sisteme judiciare găsite în state unitare și federale sau în alte state neunitare, Articol 54 nu prescrie nicio metodă specială care trebuie urmată în implementarea sa internă, dar impune fiecărui stat contractant să îndeplinească cerințele articolului în conformitate cu propriul sistem juridic.
43. Doctrina imunității suverane poate împiedica executarea silită într-un stat a hotărârilor obținute împotriva statelor străine sau împotriva statului în care se solicită executarea. Articol 54 solicită statelor contractante să echivaleze un premiu acordat în conformitate cu convenția cu o hotărâre definitivă a propriilor instanțe. Nu necesită ca aceștia să depășească acest lucru și să acționeze cu executarea silită a premiilor acordate în temeiul Convenției în cazurile în care hotărârile definitive nu au putut fi executate. Pentru a nu lăsa niciun dubiu cu privire la acest articol 55 nu prevede că nimic din articolul 54 se interpretează ca derogând de la legea în vigoare în orice stat contractant legat de imunitatea acelui stat sau a oricărui stat străin de la executare.Locul desfășurării
44. În tratarea procedurilor în afara Centrului, Articol 63 prevede că procedurile pot fi organizate, dacă părțile sunt de acord, la sediul Curții Permanente de Arbitraj sau a oricărei alte instituții adecvate cu care Centrul poate încheia aranjamente în acest scop. Este posibil ca aceste aranjamente să varieze în funcție de tipul instituției și să varieze de la simpla punere la dispoziție a spațiilor pentru proceduri și până la furnizarea de servicii complete de secretariat..Litigiile dintre statele contractante
45. Articol 64 conferă competenței Curții Internaționale de Justiție asupra litigiilor dintre statele contractante cu privire la interpretarea sau aplicarea convenției care nu sunt soluționate prin negociere și pe care părțile nu sunt de acord să le soluționeze prin alte metode. În timp ce prevederea este cuplată în termeni generali, aceasta trebuie citită în contextul convenției în ansamblu. Specific, dispoziția nu conferă Curții competența de a revizui decizia unei comisii de conciliere sau a unui tribunal arbitral în ceea ce privește competența sa în ceea ce privește orice litigiu în fața acesteia. De asemenea, nu împuternicește un stat să inițieze o procedură în fața Curții pentru o dispută pe care unul dintre resortisanții săi și un alt stat contractant au consimțit să o prezinte sau să o fi supus arbitrajului, întrucât o astfel de procedură ar contraveni dispozițiilor articolului 27, cu excepția cazului în care celălalt stat contractant nu a reușit să respecte și să respecte hotărârea acordată în această dispută.Intrare in forta
46. Convenția este deschisă semnării în numele statelor membre ale Băncii. De asemenea, va fi deschisă semnarea în numele oricărui alt stat care este parte la Statutul Curții Internaționale de Justiție și care este Consiliul de Administrație, prin votul a două treimi din numărul membrilor săi, va fi invitat să semneze. Pentru semnătură nu a fost prescris niciun termen. Semnarea este necesară atât statelor care se alătură înainte de intrarea în vigoare a Convenției, cât și a celor care se adună după aceea (Articol 67). Convenția este supusă ratificării, acceptarea sau aprobarea de către statele semnatare în conformitate cu procedurile lor constituționale (Articol 68). După cum s-a spus deja, Convenția va intra în vigoare la depunerea celui de-al douăzecea instrument de ratificare, acceptare sau aprobare.

REGULAMENTE ADMINISTRATIVE ȘI FINANCIARE

REGULAMENTE ADMINISTRATIVE ȘI FINANCIARE

Reglementările administrative și financiare ale ICSID au fost adoptate de către Consiliul de administrație al Centrului în conformitate cu articolul 21 6(1)(A) din Convenția ICSID.

Regulamentele care prezintă un interes deosebit pentru părțile în cadrul procedurii convenției sunt:: 14-16, 22-31 și 34(1). Acestea sunt destinate să fie complementare atât la convenție, cât și la instituție, Normele de conciliere și de arbitraj adoptate în temeiul articolului 10 6(1)(b) și (c) din Convenție.

Reglementări administrative și financiare

Capitolul I Proceduri ale Consiliului administrativ

Regulament 1

Data și locul întâlnirii anuale

1. Ședința anuală a Consiliului administrativ are loc împreună cu reuniunea anuală a Consiliului guvernatorilor Băncii Internaționale pentru Reconstrucție și Dezvoltare (denumită în continuare „Banca”), cu excepția cazului în care Consiliul specifică altfel.
2. Secretarul general coordonează aranjamentele pentru ședința anuală a Consiliului administrativ cu ofițerii corespunzători ai Băncii.

Regulament 2 Anunțul ședințelor

1. Secretarul general, prin orice mijloc rapid de comunicare, informați fiecărui membru ora și locul fiecărei ședințe a Consiliului administrativ, care notificare va fi expediată nu mai puțin de 42 zile înainte de data stabilită pentru o astfel de întâlnire, cu excepția faptului că, în cazuri urgente, o astfel de notificare trebuie să fie suficientă dacă este expediată prin telegramă sau cablu nu mai puțin de 10 zile înainte de data stabilită pentru o astfel de întâlnire.
2. Orice ședință a Consiliului administrativ la care nu este prezent cvorumul poate fi amânată din când în când de o majoritate a membrilor prezenți și nu este necesar să se dea aviz la ședința amânată..

Regulament 3 Agenda pentru întâlniri

1. Sub conducerea președintelui, secretarul general pregătește o agendă scurtă pentru fiecare ședință a Consiliului administrativ și transmite această ordine de zi fiecărui membru cu notificarea acestei reuniuni.
2. Subiecte suplimentare pot fi înscrise pe ordinea de zi pentru orice ședință a Consiliului administrativ de către orice membru, cu condiția să notifice secretarul general cu cel puțin șapte zile înainte de data stabilită pentru această reuniune. În circumstanțe speciale, președintele, sau secretarul general după consultarea președintelui, poate oricând să pună pe ordinea de zi subiecte suplimentare pentru orice reuniune a Consiliului. Secretarul general va anunța cât mai curând posibil fiecărui membru cu privire la adăugarea oricărui subiect la ordinea de zi pentru orice reuniune.
3. În orice moment, Consiliul de administrație poate autoriza orice subiect să fie înscris pe ordinea de zi pentru orice reuniune, chiar dacă notificarea necesară prin prezentul regulament nu a fost dată.

Regulament 4 Președinte

1. Președintele este președintele la ședințele Consiliului administrativ.
2. În cazul în care președintele nu poate prezida total sau parțial o reuniune a Consiliului, unul dintre membrii Consiliului administrativ are rolul de președinte temporar. Acest membru este reprezentantul, Reprezentant supleant sau reprezentant supleant temporar al acelui stat contractant reprezentat la ședința care se află cel mai înalt pe o listă de state contractante aranjate cronologic în funcție de data depunerii instrumentelor de ratificare, acceptarea sau aprobarea Convenției, începând cu statul în urma celui care a avut-o la ultima ocazie anterioară, a furnizat un Președinte temporar. Un agent de președinție temporar poate să voteze statul pe care îl reprezintă, sau poate atribui un alt membru al delegației sale în acest sens.

Regulament 5 Secretar al Consiliului

1. Secretarul general îndeplinește funcția de secretar al Consiliului administrativ.
2. Cu excepția unor dispoziții contrare ale Consiliului administrativ, secretarul general, în consultare cu președintele,răspunde de toate modalitățile de organizare a reuniunilor Consiliului.
3. Secretarul general ține o evidență sumară a lucrărilor Consiliului administrativ, ale căror copii vor fi furnizate tuturor membrilor.
4. Secretarul general va prezenta fiecărei ședințe anuale a Consiliului administrativ, pentru aprobarea sa în temeiul articolului 6(1)(g) din Convenție, raportul anual privind funcționarea Centrului.

Regulament 6 Participare la întâlniri

1. Secretarul general și secretarii generali adjuncți pot participa la toate ședințele Consiliului administrativ.
2. Secretarul general, în consultare cu președintele, poate invita observatorii să participe la orice ședință a Consiliului administrativ.

Regulament 7 Vot

1. Cu excepția cazului în care se prevede altfel în convenție, toate deciziile Consiliului administrativ sunt luate cu majoritatea voturilor exprimate. În orice ședință, ofițerul de presedinte poate constata sensul reuniunii în locul unui vot formal, dar el va solicita un vot formal la cererea oricărui membru. Ori de câte ori este necesar un vot formal, textul scris al moțiunii este distribuit membrilor.
2. Niciun membru al Consiliului administrativ nu poate vota prin procură sau prin orice altă metodă decât în ​​persoană, dar reprezentantul unui stat contractant poate desemna un supleant temporar pentru a-l vota la orice ședință la care nu este prezent supleantul regulat.
3. Oricând, în judecata președintelui, orice măsură trebuie luată de către Consiliul de administrație, care nu trebuie amânată până la următoarea ședință anuală a Consiliului și nu garantează convocarea unei ședințe speciale, secretarul general transmite fiecărui membru prin orice mijloc rapid de comunicare o moțiune care cuprinde acțiunea propusă cu o cerere de vot a membrilor Consiliului. Voturile se emit în cursul unei perioade de încheiere 21 zile după expediere, cu excepția cazului în care președintele aprobă o perioadă mai lungă. La expirarea perioadei stabilite, secretarul general înregistrează rezultatele și notifică toți membrii Consiliului. Dacă răspunsurile primite nu le includ pe cele ale majorității membrilor, moțiunea se consideră pierdută.
4. Ori de câte ori la o ședință a Consiliului administrativ la care nu sunt reprezentate toate statele contractante, voturile necesare pentru adoptarea unei decizii propuse cu majoritatea a două treimi din membrii Consiliului nu sunt obținute, Consiliul cu concordanța președintelui poate decide ca voturile acelor membri ai Consiliului reprezentate la ședință să fie înregistrate, iar voturile membrilor absenți să fie solicitate în conformitate cu alin. (3) din prezentul regulament. Voturile înregistrate în cadrul ședinței pot fi schimbate de către membru înainte de expirarea perioadei de vot stabilite în conformitate cu alineatul respectiv.

Capitolul II Secretariatul

Regulament 8 Alegerea secretarului general și a deputaților săi

În propunerea Consiliului administrativ a unuia sau mai multor candidați pentru funcția de secretar general sau a oricărui secretar general adjunct, în același timp, președintele face propuneri cu privire la:

1. durata termenului de serviciu;
2. aprobare pentru oricare dintre candidați să dețină, dacă este ales, orice altă muncă sau să se angajeze în orice altă ocupație;
3. condițiile de serviciu, luând în considerare orice propuneri făcute în conformitate cu alin (b).

Regulament 9 Secretarul general interimar

1. Dacă, privind alegerea unui secretar general adjunct, în orice moment ar trebui să existe mai mult de un secretar general adjunct, președintele va propune imediat după această alegere Consiliului de administrație ordinea în care acești deputați vor acționa ca secretar general în temeiul articolului 10(3) din Convenție. În lipsa unei astfel de decizii, ordinul va fi cel al vechimii în funcția de adjunct.
2. Secretarul general desemnează membrul personalului Centrului care acționează pentru el în timpul absenței sau incapacității sale de a acționa, dacă toți secretarii generali adjuncți ar trebui să lipsească și să nu poată acționa sau dacă funcția de adjunct ar trebui să fie vacantă. Dacă ar trebui să existe un post vacant simultan în birourile secretarului general și secretarului general adjunct, președintele desemnează membrul personalului care acționează pentru secretarul general.

Regulament 10 Numirea membrilor personalului

Secretarul general numește membrii personalului Centrului. Numirile pot fi făcute direct sau prin detașare.

Regulament 11 Condiții de angajare

1. Condițiile de serviciu ale membrilor personalului Centrului sunt aceleași cu cele ale personalului Băncii.
2. Secretarul general stabilește acorduri cu banca, în cadrul aranjamentelor administrative generale aprobate de Consiliul administrativ în temeiul art 6(1)(d) din Convenție, pentru participarea membrilor Secretariatului la Planul de pensionare a personalului Băncii, precum și la alte facilități și aranjamente contractuale stabilite în beneficiul personalului Băncii.

Regulament 12

Autoritatea secretarului general

1. Secretarii generali adjuncți și membrii personalului, fie la numire directă, fie la detașare, acționează numai sub conducerea secretarului general.
2. Secretarul general are autoritatea de a demite membrii secretariatului și de a impune măsuri disciplinare. În cazul secretarilor generali adjuncți, concedierea poate fi impusă numai cu acordul Consiliului administrativ.

Regulament 13 Incompatibilitatea funcțiilor

Secretarul general, secretarii generali adjuncți și membrii personalului nu pot face parte din grupul de conciliatori sau de arbitri, sau ca membri ai oricărei Comisii sau Tribunal.

Capitolul III Dispoziții financiare

Regulament 14 Costuri directe ale procedurilor individuale

1. Cu excepția cazului în care este convenit altfel în conformitate cu articolul 60(2) din Convenție, și pe lângă primirea rambursării pentru orice cheltuieli directe suportate în mod rezonabil, fiecare membru al unei comisii, un tribunal sau un comitet ad-hoc desemnat din grupul de arbitri în conformitate cu articolul 5 52(3) din Convenție (denumit în continuare „comitet”) va primi:
   1. o taxă pentru fiecare zi în care participă la ședințele corpului din care face parte;o taxă pentru echivalentul fiecărei zile de opt ore ale altor lucrări efectuate în legătură cu procedura;
   2. în locul rambursării cheltuielilor de subzistență atunci când este departe de locul său de reședință normal, o indemnizație pe zi pe baza indemnizației stabilite din când în când pentru directorii executivi ai Băncii;
   3. cheltuieli de călătorie în legătură cu ședințele organismului din care face parte, pe baza normelor stabilite din când în când pentru directorii executivi ai Băncii. Suma onorariilor prevăzute la alin. (A) și (b) de mai sus, este determinat din când în când de către secretarul general, cu aprobarea președintelui. Orice cerere pentru o sumă mai mare se face prin intermediul secretarului general.
2. Toate plățile, inclusiv rambursarea cheltuielilor, în următoarele cazuri, Centrul nu este făcut în toate cazurile și nu de către oricare dintre părți la procedură:
   • membri ai comisiilor, Tribunale și comisii;
   • martori și experți chemați la inițiativa unei Comisii, Tribunalul sau comitetul, și nu a uneia dintre părți;
   • membri ai Secretariatului Centrului, inclusiv persoane (cum ar fi interpreții, traducători, reporterii sau secretarii) angajat în special de Centru pentru o anumită procedură;
   • gazdă a oricărei proceduri ținute departe de sediul Centrului în conformitate cu articolul 63 din Convenție.
3. Pentru a permite Centrului să efectueze plățile prevăzute la alin (2), precum și să suporte alte cheltuieli directe în legătură cu o procedură (în afară de cheltuielile reglementate de regulament 15):
   • părțile vor efectua plăți în avans către centru după cum urmează:
4. • inițial de îndată ce a fost constituită o Comisie sau un Tribunal, secretarul general, după consultarea cu președintele organismului în cauză și, pe cât posibil, petrecerile, estimați cheltuielile pe care le va suporta Centrul în următoarele trei-șase luni și solicitați părților să plătească în avans această sumă;

• Administrativ și
• Reglementări financiare

2. • dacă în orice moment secretarul general stabilește, după consultarea cu președintele organului în cauză și, pe cât posibil, cu părțile, că avansurile făcute de părți nu vor acoperi o estimare revizuită a cheltuielilor pentru perioada sau pentru orice perioadă ulterioară, el va solicita părților să efectueze plăți în avans suplimentare.
   • Centrul nu este obligat să furnizeze niciun serviciu în legătură cu o procedură sau să achite taxele, indemnizații sau cheltuieli ale membrilor oricărei Comisii, Tribunalul sau comitetul, cu excepția cazului în care s-au efectuat anterior plăți în avans suficiente;
   • dacă plățile anticipate inițiale sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile viitoare estimate, înainte de a solicita părților să efectueze plăți în avans suplimentare, secretarul general va stabili cheltuielile efective suportate și angajamentele asumate de centru cu privire la fiecare procedură și va încasa sau credita corespunzător părțile;
   • în legătură cu fiecare procedură de conciliere, și în legătură cu fiecare procedură de arbitraj, cu excepția cazului în care se prevede o diviziune diferită în Regulile de arbitraj sau este decisă de părți sau de tribunal, fiecare parte va plăti o jumătate din fiecare avans sau taxă suplimentară, fără a aduce atingere deciziei finale privind plata costului unei proceduri de arbitraj care trebuie făcută de Tribunal în temeiul articolului 61(2) din Convenție. Toate avansurile și taxele sunt plătibile, la locul și în monedele specificate de secretarul general, de îndată ce o cerere de plată este făcută de acesta. Dacă sumele solicitate nu sunt plătite integral în termen 30 zi, atunci secretarul general va informa ambele părți cu privire la întârziere și va oferi ocazia oricăreia dintre ele să efectueze plata necesară. Oricand 15 zile după ce aceste informații sunt trimise de secretarul general, el poate solicita ca Comisia sau Tribunalul să rămână în procedură, dacă până la data acestei mișcări, o parte a plății solicitate este încă restantă. Dacă orice procedură este rămasă pentru neplată pentru o perioadă consecutivă, care depășește șase luni, secretarul general poate, după notificare și, pe cât posibil, în consultare cu părțile, mutați ca organismul competent să întrerupă procedura;
   • în cazul în care este înregistrată o cerere de anulare a unei atribuții, dispozițiile de mai sus din prezenta regulă se aplică mutatis mutandis, cu excepția faptului că solicitantul este singurul responsabil pentru efectuarea plăților în avans solicitate de secretarul general pentru acoperirea cheltuielilor după constituirea comitetului, și fără a aduce atingere dreptului Comitetului în conformitate cu articolul 52(4) din Convenție pentru a decide cum și cu cine vor fi plătite cheltuielile aferente procedurii de anulare.

Regulament 15 Servicii speciale pentru părți

1. Centrul va efectua orice serviciu special pentru o parte în legătură cu o procedură (de exemplu, furnizarea de traduceri sau copii) dacă partea a depus în prealabil o sumă suficientă pentru a acoperi taxa pentru un astfel de serviciu.
2. Taxele pentru servicii speciale se bazează, în mod normal, pe un grafic al taxelor care trebuie să fie promulgate din când în când de către secretarul general și comunicate de acesta tuturor statelor contractante, precum și părților la toate procedurile pendinte..

Regulament 16 Taxa pentru cererile de cazare

Petrecerea sau partidele (dacă o cerere este făcută în comun) care doresc să instituie o procedură de conciliere sau de arbitraj, solicitarea unei decizii suplimentare, sau rectificarea, interpretare, revizuirea sau anularea unei hotărâri arbitrale, sau solicitarea retrimiterii unui litigiu la un nou tribunal după anularea unei hotărâri arbitrale, va plăti Centrului o taxă nerambursabilă stabilită din când în când de către secretarul general.

Regulament 17 Bugetul

1. Anul fiscal al Centrului va începe din iulie 1 din fiecare an până în iunie 30 din anul următor.
2. Înainte de sfârșitul fiecărui an fiscal, secretarul general se pregătește și prezintă, spre adoptare de către Consiliul de administrație la următoarea reuniune anuală și în conformitate cu articolul 6(1)(f) din Convenție, un buget pentru anul fiscal următor. Acest buget indică cheltuielile preconizate ale Centrului (cu excepția celor suportate în mod rambursabil) și veniturile preconizate (cu excepția rambursărilor).
3. Dacă, pe parcursul unui an fiscal, secretarul general stabilește că cheltuielile preconizate vor depăși cele autorizate în buget, sau dacă ar dori să suporte cheltuieli neautorizate anterior, el trebuie, în consultare cu președintele, pregătește un buget suplimentar, pe care îl va supune spre adoptare Consiliului administrativ, fie la Adunarea anuală, fie la orice altă reuniune, sau în conformitate cu Regulamentul 7(3).
4. Adoptarea unui buget constituie autoritatea secretarului general de a face cheltuieli și de a suporta obligații în scopurile și în limitele specificate în buget. Cu excepția cazului în care Consiliul de administrație prevede altfel, secretarul general poate depăși suma specificată pentru orice articol bugetar dat, cu condiția să nu se depășească valoarea totală a bugetului.
5. În așteptarea adoptării bugetului de către Consiliul administrativ, secretarul general poate suporta cheltuieli în scopurile și în limitele specificate în bugetul pe care l-a prezentat Consiliului, până la un sfert din suma autorizată să fie cheltuită în anul fiscal precedent, dar în niciun caz nu depășește suma pe care Banca a acceptat să o pună la dispoziție pentru anul fiscal curent.

Regulament 18 Evaluarea contribuțiilor

1. Orice exces al cheltuielilor preconizate pentru veniturile preconizate va fi evaluat pe statele contractante. Fiecare stat care nu este membru al Băncii va fi evaluat o fracțiune din evaluarea totală egală cu fracțiunea din bugetul Curții Internaționale de Justiție pe care ar trebui să o suporte dacă bugetul respectiv ar fi divizat numai între statele contractante în proporție la scara actuală de contribuții aplicabilă bugetului Curții; soldul evaluării totale este împărțit între statele contractante care sunt membre ale Băncii, proporțional cu abonamentul respectiv la stocul de capital al Băncii. Evaluările sunt calculate de secretarul general imediat după adoptarea bugetului anual, pe baza apartenenței actuale la Centru, și va fi comunicată prompt tuturor statelor contractante. Evaluările trebuie să fie plătite de îndată ce sunt comunicate astfel.
2. Cu privire la adoptarea unui buget suplimentar, secretarul general calculează imediat evaluările suplimentare, care vor fi plătite de îndată ce vor fi comunicate statelor contractante.
3. Un stat care este parte la convenție pe parcursul oricărei părți a unui an fiscal este evaluat pe întregul an fiscal. Dacă un stat devine parte la convenție după ce au fost calculate evaluările pentru un an fiscal dat, evaluarea sa se calculează prin aplicarea aceluiași factor corespunzător aplicat la calculul evaluărilor inițiale, și nu se va face recalcularea evaluărilor celorlalte state contractante.
4. Dacă, după închiderea unui an fiscal, se stabilește că există un excedent de numerar, acest surplus trebuie, cu excepția cazului în care Consiliul de administrație decide altfel, să fie creditate statelor contractante în proporție cu contribuțiile evaluate pe care le-au plătit pentru anul fiscal respectiv. Aceste credite se fac în ceea ce privește evaluările pentru anul fiscal începând cu doi ani de la sfârșitul anului fiscal la care se referă excedentul.

Regulament 19 auditurile

Secretarul general face un audit al conturilor Centrului efectuat o dată pe an și, pe baza acestui audit, prezintă o declarație financiară Consiliului administrativ pentru examinare la ședința anuală.

Capitolul IV Funcții generale ale Secretariatului

Regulament 20 Lista statelor contractante

Secretarul general menține o listă, pe care le va transmite din când în când tuturor statelor contractante și la cerere oricărui stat sau persoană, a statelor contractante (inclusiv fostele state contractante, care arată data la care a fost primită notificarea de denunțare de către depozitar), indicând pentru fiecare:

1. data la care Convenția a intrat în vigoare cu privire la aceasta;
2. orice teritorii excluse în temeiul articolului 70 din convenție și datele la care notificarea de excludere și orice modificare a acestei notificări au fost primite de depozitar;
3. orice desemnare, în temeiul articolului 25(1) din Convenție, a subdiviziunilor sau agențiilor constitutive la care investițiile contestă jurisdicția Centrului se extinde;
4. orice notificare, în temeiul articolului 25(3) din Convenție, că nu este necesară aprobarea de către stat pentru acordul unei subdiviziuni sau agenții constitutive în jurisdicția Centrului;
5. orice notificare, în temeiul articolului 25(4) din Convenție, a clasei sau claselor de litigii pe care statul le-ar lua sau nu ar avea în vedere să le supună jurisdicției Centrului;
6. instanța competentă sau o altă autoritate pentru recunoașterea și executarea hotărârilor arbitrale, desemnat în temeiul articolului 54(2) din Convenție;
7. orice măsuri legislative sau de altă natură luate, în temeiul articolului 69 din Convenție, pentru eficientizarea dispozițiilor sale pe teritoriile statului și comunicată de către stat către centru.

Regulament 21 Înființarea panourilor

1. Ori de câte ori un stat contractant are dreptul de a face una sau mai multe desemnări în cadrul grupului de conciliatori sau al arbitrilor, secretarul general invită statul să facă asemenea desemnări.
2. Fiecare denumire făcută de un stat contractant sau de către președinte indică numele, adresa și naționalitatea destinatarului, și includeți o declarație a calificărilor sale, cu referire specială la competența sa în domeniile dreptului, comerţ, industrie și finanțe.
3. De îndată ce secretarul general este notificat cu privire la o desemnare, acesta îl informează pe destinatar, indicându-i autoritatea de desemnare și data terminală a perioadei de desemnare, și solicitând confirmarea că destinatarul este dispus să servească.
4. Secretarul general ține liste, pe care le va transmite din când în când tuturor statelor contractante și la cerere oricărui stat sau persoană, a membrilor grupurilor de conciliatori și a arbitrilor, indicând pentru fiecare membru:
   • adresa lui;
   • naționalitatea lui;
   • data terminalului desemnării curente;
   • autoritatea de desemnare;
   • calificările lui.

Regulament 22 Publicare

1. Secretarul general publică în mod corespunzător informații despre funcționarea Centrului, inclusiv înregistrarea tuturor cererilor de conciliere sau arbitraj și, în timp util, o indicație a datei și a metodei de încheiere a fiecărei proceduri.
2. În cazul în care ambele părți la un acord de consimțământ pentru publicarea:
   • rapoarte ale comisiilor de conciliere;
   • hotărâri arbitrale; sau
   • procesele verbale și alte înregistrări ale procedurilor,

Secretarul general asigură publicarea acesteia, într-o formă adecvată în vederea promovării dezvoltării dreptului internațional în legătură cu investițiile.

Capitolul V Funcții cu respectarea procedurilor individuale

Regulament 23 Registrele

1. Secretarul general ține, în conformitate cu regulile care trebuie promulgate de el, Registre separate pentru cereri de conciliere și cereri de arbitraj. În acestea, va introduce toate datele semnificative referitoare la instituție, conduita și dispoziția fiecărei proceduri, inclusiv în special metoda de constituire și calitatea de membru al fiecărei Comisii, Tribunalul și Comitetul. În registrul de arbitraj va intra și el, cu privire la fiecare premiu, toate datele semnificative referitoare la orice cerere de completare, rectificare, interpretare, revizuirea sau anularea premiului, și orice suspendare a executării.
2. Registrele sunt deschise pentru inspecție de către orice persoană. Secretarul general promulde reguli privind accesul la registre, și un grafic al tarifelor pentru furnizarea de extracte certificate și incertificate din acestea.

Regulament 24 Mijloace de comunicare

1. În timpul oricărei proceduri, secretarul general este canalul oficial de comunicare scrisă între părți, Comisia, Tribunalul sau comitetul, și președintele Consiliului de administrație, cu excepția faptului că:
   • părțile pot comunica direct între ele, cu excepția cazului în care comunicarea este cerută de convenție sau de instituție, Reguli de conciliere sau de arbitraj (denumite în continuare „Reguli”);
   • membrii oricărei Comisii, Tribunalul sau comitetul comunică direct unul cu celălalt.
2. Instrumentele și documentele sunt introduse în procedură, transmitându-le secretarului general, care va păstra originalul pentru dosarele Centrului și va asigura distribuirea corespunzătoare a copiilor. Dacă instrumentul sau documentul nu îndeplinește cerințele aplicabile, secretarul general:
   • informează partea care o prezintă despre deficiență, și a oricărei acțiuni pe care secretarul general o ia;
   • Mai, dacă deficiența este doar una formală, acceptă-l sub rezerva corecțiilor ulterioare;
   • Mai, dacă deficiența constă doar într-o insuficiență a numărului de exemplare sau a lipsei traducerilor necesare, furnizați copiile sau traducerile necesare la prețul părții în cauză.

Regulament 25 Secretar

Secretarul general numește un secretar pentru fiecare Comisie, Tribunalul și Comitetul. Secretarul poate fi extras din secretariatul centrului, și în orice caz, în timp ce slujea în această calitate, fi considerat membru al personalului său. El va:

1. reprezintă secretarul general și poate îndeplini toate funcțiile atribuite acestuia din urmă prin prezentele regulamente sau reguli în ceea ce privește procedurile individuale sau atribuite acestuia din urmă de convenție, și delegat de el secretarului;
2. să fie canalul prin care părțile pot solicita servicii speciale Centrului;
3. țineți un proces-verbal sumar al audierilor, cu excepția cazului în care părțile convin cu Comisia, Tribunalul sau Comitetul pentru a ține evidența audierilor; și
4. îndeplinește alte funcții în ceea ce privește procedura, la cererea președintelui Comisiei, Tribunalul sau comitetul, sau la conducerea secretarului general.

Regulament 26 Locul desfășurării

1. Secretarul general stabilește modalitățile de desfășurare a procedurilor de conciliere și arbitraj la sediul Centrului sau trebuie, la cererea părților și în conformitate cu prevederile articolului 63 din Convenție, face sau supraveghează aranjamente dacă procedurile sunt organizate în altă parte.
2. Secretarul general asistă o Comisie sau un tribunal, la cererea sa, în vizitarea oricărui loc legat de o dispută sau în efectuarea de anchete acolo.

Regulament 27 Altă asistență

1. Secretarul general va oferi orice altă asistență necesară în legătură cu toate ședințele comisiilor, Tribunale și comisii, în special în realizarea traducerilor și interpretărilor dintr-o limbă oficială a Centrului în alta.
2. Secretarul general poate, de asemenea, să furnizeze, prin utilizarea personalului și a echipamentului Centrului sau al persoanelor angajate și a echipamentelor achiziționate în timp scurt, alte servicii necesare desfășurării procedurilor, cum ar fi duplicarea și traducerea documentelor, sau interpretări din și către o altă limbă decât o limbă oficială a Centrului.

Regulament 28 Funcții de depozitare

1. Secretarul general va depune în arhivele Centrului și va lua măsuri pentru păstrarea permanentă a textului inițial:
   1. a cererii și a tuturor instrumentelor și documentelor depuse sau pregătite în legătură cu orice procedură, inclusiv procesul-verbal al oricărei audieri;
   2. a oricărui raport al unei comisii sau al oricărei atribuții sau decizii de către un tribunal sau un comitet.
2. Sub rezerva normelor și a acordului părților în procedurile speciale, și la plata oricăror taxe în conformitate cu un program care va fi promulgat de secretarul general, el va pune la dispoziția părților copii certificate ale rapoartelor și premiilor (reflectând asupra acesteia orice decizie suplimentară, rectificare, interpretare, revizuirea sau anularea în mod corespunzător, și orice menținere a executării pe când este în vigoare), precum și a altor instrumente, documente și procese verbale.

Capitolul VI Dispoziții speciale referitoare la proceduri

Regulament 29 Limite de timp

1. Toate limitele de timp, specificat în convenție sau reguli sau stabilit de o Comisie, Tribunal, Comitetul sau secretarul general, se calculează de la data la care limita este anunțată în prezența părților sau a reprezentanților acestora sau la care secretarul general expediază notificarea sau instrumentul pertinent (data care va fi marcată pe ea). Ziua acestui anunț sau expediere este exclusă din calcul.
2. Se stabilește un termen în cazul în care o notificare sau un instrument expediat de o parte este livrat la sediul Centrului, sau secretarului Comisiei competente, Tribunalul sau Comitetul care se întrunește departe de sediul Centrului, înainte de închiderea activității la data indicată sau, dacă ziua respectivă este sâmbătă, o duminică, o sărbătoare publică observată la locul livrării sau o zi în care, din orice motiv, livrarea prin poștă periodică este restricționată la locul livrării, apoi înainte de închiderea activității a doua zi următoare în care este disponibil un serviciu de poștă obișnuit.

Regulament 30 Documentatie explicativa

1. Documentație depusă în sprijinul oricărei solicitări, rugător, cerere, observația scrisă sau un alt instrument introdus într-o procedură constă dintr-un original și din numărul de copii suplimentare specificate la alin (2). Originalul trebuie, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel sau ordonate de Comisia competentă, Tribunalul sau comitetul, constau dintr-un document complet sau dintr-o copie sau extras certificat corespunzător, cu excepția cazului în care partea nu poate obține un astfel de document sau copie sau extras certificat (în acest caz motivul unei astfel de incapacități trebuie precizat).
2. Numărul de copii suplimentare ale oricărui document este egal cu numărul de copii suplimentare necesare instrumentului la care se referă documentația, cu excepția faptului că nu sunt necesare astfel de copii dacă documentul a fost publicat și este disponibil imediat. Fiecare copie suplimentară este certificată de către partea care o prezintă ca fiind o copie adevărată și completă a originalului, cu excepția cazului în care documentul este lung și relevant numai în parte, este suficient dacă este certificat ca un extras adevărat și complet al părților relevante, care trebuie specificată cu precizie.
3. Fiecare copie originală și suplimentară a unui document care nu este într-o limbă aprobată pentru procedura în cauză, trebuie, cu excepția cazului în care Comisia competentă dispune altfel, Tribunalul sau comitetul, să fie însoțite de o traducere certificată într-o astfel de limbă. in orice caz, dacă documentul este lung și relevant numai în parte, este suficient dacă numai părțile relevante, care trebuie specificată cu precizie, sunt traduse, cu condiția ca organismul competent să necesite o traducere completă sau completă.
4. Ori de câte ori este prezentat un extras dintr-un document original în conformitate cu alin (1) sau o copie sau traducere parțială în conformitate cu alin (2) sau (3), fiecare astfel de extract, copie și traducere sunt însoțite de o declarație conform căreia omiterea restului de text nu face ca porțiunea prezentată să inducă în eroare.

Capitolul VII Imunități și privilegii

Regulament 31 Certificate de călătorie oficială

Secretarul general poate elibera certificate membrilor comisiilor, Tribunale sau comisii, către ofițerii și angajații Secretariatului și la părți, agenţi, sfat, avocați, martori și experți care au participat la proces, indicând că călătoresc în legătură cu o procedură în temeiul Convenției.

Regulament 32 Renunțarea la imunități

1. Secretarul general poate renunța la imunitatea:
   • centrul;
   • membrii personalului Centrului.
2. Președintele Consiliului poate renunța la imunitatea:
   • secretarul general sau orice secretar general adjunct;
   • membrii unei comisii, Tribunalul sau comitetul;
   • petrecerile, agenţi, sfat, avocați, martori sau experți care apar într-o procedură, dacă Comisia recomandă o astfel de renunțare, Tribunalul sau comitetul în cauză.
3. Consiliul administrativ poate renunța la imunitatea:
   • președintele și membrii Consiliului;
   • petrecerile, agenţi, sfat, avocați, martori sau experți care apar într-o procedură, chiar dacă Comisia nu face nicio recomandare pentru o astfel de renunțare, Tribunalul sau comitetul în cauză;
   • Centrul sau orice persoană menționată la alin (1) sau (2).

Capitolul VIII Diverse

Regulament 33 Comunicări cu statele contractante

Dacă statul în cauză nu specifică un alt canal de comunicații, toate comunicările cerute de convenție sau de prezentele regulamente care urmează să fie trimise statelor contractante sunt adresate reprezentantului statului în cadrul Consiliului administrativ.

Regulament 34 Limbile oficiale

1. Limbile oficiale ale Centrului sunt engleza, Franceză și spaniolă.
2. Textele prezentelor regulamente în fiecare limbă oficială sunt la fel de autentice.

REGULI DE PROCEDURĂ PENTRU INSTITUȚIA PROCEDURILOR DE CONCILIERE ȘI ARBITRAȚIE (REGULI DE INSTITUȚIE)

REGULI DE PROCEDURĂ PENTRU INSTITUȚIA PROCEDURILOR DE CONCILIERE ȘI ARBITRAȚIE (REGULI DE INSTITUȚIE)

Regulamentul de procedură pentru instituirea procedurilor de conciliere și arbitraj (regulile instituției) din ICSID au fost adoptate de Consiliul administrativ al Centrului în conformitate cu art 6(1)(b) din Convenția ICSID.

Regulile instituției sunt completate de regulamentul administrativ și financiar al Centrului, în special prin Regulamente 16, 22(1), 23, 24, 30 și 34(1).

Regulile instituției sunt limitate la domeniul de timp de la depunerea unei cereri până la expedierea anunțului de înregistrare. Toate tranzacțiile ulterioare acelui moment trebuie reglementate în conformitate cu Regulile de conciliere și de arbitraj.

Reguli de instituție

Regulă 1 Cererea

Reguli de instituție

1. Orice stat contractant sau orice cetățean al unui stat contractant care dorește să inițieze proceduri de conciliere sau de arbitraj în temeiul Convenției adresează o solicitare în acest sens în scris secretarului general la sediul Centrului. Cererea indică dacă are legătură cu o procedură de conciliere sau de arbitraj. Acesta se întocmește într-o limbă oficială a Centrului, se datează, și va fi semnat de partea solicitantă sau de reprezentantul autorizat corespunzător.
2. Cererea poate fi făcută în comun de către părțile în diferend.

Regulă 2 Conținutul cererii

1. Cererea trebuie:
   1. desemnați cu precizie fiecare parte la diferend și indicați adresa fiecăreia;
   2. stat, dacă una dintre părți este o subdiviziune sau o agenție constitutivă a unui stat contractant, că a fost desemnat Centrului de către acel stat în temeiul articolului 25(1) din Convenție;
   3. indicați data consimțământului și instrumentele în care este înregistrată, inclusiv, dacă o parte este o subdiviziune sau agenție constituentă a unui stat contractant, date similare cu privire la aprobarea unui astfel de consimțământ de către acel stat, cu excepția cazului în care a notificat Centrului că nu este necesară o astfel de aprobare;
   4. indicați cu privire la partea care este cetățeană a unui stat contractant:
      1. naționalitatea acesteia la data consimțământului; și
      2. dacă petrecerea este o persoană fizică:
         • cetățenia sa la data solicitării; și
         • că nu a avut cetățenia statului contractant parte la litigiu, nici la data consimțământului, nici la data solicitării; sau
      3. dacă partea este o persoană juridică care la data consimțământului avea naționalitatea statului contractant parte la litigiu, acordul părților că ar trebui să fie tratat ca resortisant al unui alt stat contractant în sensul convenției;
   5. conține informații privind problemele în litigiu care indică faptul că există, între părți, litigiu care apare direct dintr-o investiție; și
   6. stat, dacă partea solicitantă este o persoană juridică, că a întreprins toate acțiunile interne necesare pentru autorizarea cererii.
2. Informațiile cerute de paragrafe (1)(c), (1)(d)(iii) și (1)(f) trebuie să fie susținută de documentație.
3. „Data consimțământului” înseamnă data la care părțile în litigiu au consimțit în scris să o prezinte Centrului; dacă ambele părți nu au acționat în aceeași zi, înseamnă data la care a acționat partea a doua.

Regulă 3 Informații opționale în cerere

În plus, cererea poate stabili orice dispoziții agreate de părți cu privire la numărul de conciliatori sau arbitri și modul de numire a acestora, precum și orice alte dispoziții convenite cu privire la soluționarea litigiului.

Regulă 4 Copii ale cererii

1. Cererea va fi însoțită de cinci copii suplimentare semnate. Secretarul general poate solicita copii suplimentare pe care le consideră necesare.
2. Orice documentație prezentată cu cererea trebuie să corespundă cerințelor reglementărilor administrative și financiare 30.

Regulă 5 Recunoașterea solicitării

1. La primirea unei cereri, secretarul general va:
2. trimiteți o confirmare părții solicitante;
3. nu întreprinde nicio altă măsură cu privire la cerere până când nu a primit plata taxei prescrise.
4. Imediat ce a primit taxa pentru depunerea cererii, Secretarul general transmite celeilalte părți o copie a cererii și a documentației însoțitoare.

Regulă 6 Înregistrarea cererii

1. Secretarul general, supusă Regulii 5(1)(b), cât mai repede posibil, fie:
   • înregistrați cererea în conciliere sau în registrul de arbitraj și în aceeași zi notificați părțile despre înregistrare; sau
   • dacă va găsi, pe baza informațiilor conținute în cerere, că disputa este în mod evident în afara jurisdicției Centrului, notifică părților refuzul său de a înregistra cererea și motivele acesteia.
2. Se consideră că o procedură în temeiul Convenției a fost instituită la data înregistrării cererii.

Regulă 7 Notificare de înregistrare

Anunțul de înregistrare a unei cereri trebuie:

1. înregistrați că solicitarea este înregistrată și indicați data înregistrării și a expedierii respectivei notificări;
2. notificați fiecărei părți că toate comunicările și notificările în legătură cu procedura vor fi trimise la adresa indicată în cerere, dacă nu este indicată o altă adresă către Centru;
3. cu excepția cazului în care aceste informații au fost deja furnizate, invită părțile să comunice secretarului general orice prevederi agreate de acestea cu privire la numărul și modalitatea de numire a conciliatorilor sau arbitrilor;
4. invită părțile să continue, cât mai repede posibil, să constituie o Comisie de conciliere în conformitate cu articolele 29 la 31 din Convenție, sau un tribunal arbitral în conformitate cu articolele 37 la 40;
5. reamintim părților că înregistrarea cererii nu aduce atingere competențelor și funcțiilor Comisiei de conciliere sau Tribunalului Arbitral în ceea ce privește competența, competența și meritele; și
6. să fie însoțit de o listă a membrilor Grupului de conciliatori sau a arbitrilor Centrului.

Regulă 8 Retragerea cererii

Partea solicitantă poate, printr-o notificare scrisă către secretarul general, retrage cererea înainte de a fi înregistrată. Secretarul general va anunța imediat cealaltă parte, dacă nu, în conformitate cu regula 5(1)(b), cererea nu i-a fost transmisă.

Regulă 9 Dispoziții finale

1. Textele prezentelor reguli în fiecare limbă oficială a Centrului sunt la fel de autentice.
2. Aceste reguli pot fi citate ca „Regulile instituției” ale Centrului.

REGULI DE PROCEDURĂ PENTRU PROCEDURILE DE CONCILIERE (REGULI DE CONCILIERE)

REGULI DE PROCEDURĂ PENTRU PROCEDURILE DE CONCILIERE (REGULI DE CONCILIERE)

Regulamentul de procedură pentru procedurile de conciliere (Regulile de conciliere) din ICSID au fost adoptate de Consiliul administrativ al Centrului în conformitate cu art 6(1)(c) din Convenția ICSID.

Regulile de conciliere sunt completate de Regulamentul administrativ și financiar al Centrului, în special prin Regulamente 14-16, 22-31 și 34(1).

Regulile de conciliere acoperă perioada de la trimiterea notificării de înregistrare a unei cereri de conciliere până la întocmirea unui raport. Tranzacțiile anterioare acestei perioade trebuie reglementate în conformitate cu regulile instituției.

Capitolul I Înființarea Comisiei

Regulă 1 Obligații generale

1. La notificarea înregistrării cererii de conciliere, părțile vor, cu cea mai mare promptitudine, procedați la constituirea unei comisii, cu respectarea secțiunii 2 din Capitolul III al Convenției. Reguli de conciliere
2. Cu excepția cazului în care aceste informații sunt furnizate în cerere, părțile comunică secretarului general cât mai curând posibil orice dispoziție convenită de către aceștia cu privire la numărul de conciliatori și la modalitatea de numire a acestora..

Regulă 2 Metoda de constituire a Comisiei în absența unui acord anterior

1. Dacă părțile, la momentul înregistrării cererii de conciliere, nu au convenit asupra numărului de conciliatori și a modului de numire a acestora, ei vor, dacă nu sunt de acord altfel, urmați procedura următoare:
   1. partea solicitantă trebuie, în 10 zile după înregistrarea cererii, propune celeilalte părți numirea unui conciliator unic sau a unui număr inegal de conciliatori specificat și specifică metoda propusă pentru numirea acestora;
   2. în 20 zile de la primirea propunerilor făcute de partea solicitantă, cealaltă parte trebuie:
      1. accepta astfel de propuneri; sau
      2. faceți alte propuneri cu privire la numărul de conciliatori și la modalitatea de numire a acestora;
   3. în 20 zile de la primirea răspunsului care conține orice alte astfel de propuneri, partea solicitantă va notifica celeilalte părți dacă acceptă sau respinge aceste propuneri.
2. Comunicările prevăzute la alin (1) se face sau se confirmă imediat în scris și se transmite fie prin secretarul general, fie direct între părți, cu o copie către secretarul general. Părțile vor anunța imediat secretarul general cu privire la conținutul oricărui acord încheiat.
3. Oricand 60 zile după înregistrarea cererii, dacă nu se ajunge la niciun acord asupra unei alte proceduri, oricare dintre părți poate informa secretarul general că alege formula prevăzută la art 29(2)(b) din Convenție. Prin urmare, secretarul general informează de îndată cealaltă parte cu privire la constituirea Comisiei în conformitate cu articolul menționat.

Regulă 3 Numirea conciliatorilor la o Comisie constituită în conformitate cu articolul din convenție 29(2)(b)

1. Dacă Comisia va fi constituită în conformitate cu articolul 29(2)(b) din Convenție:
   1. oricare dintre părți trebuie, într-o comunicare către cealaltă parte:
      1. numește două persoane, identificându-l pe unul dintre aceștia drept conciliatorul numit de acesta, iar celălalt în calitate de conciliator propus să fie președintele Comisiei; și
      2. invită cealaltă parte să participe la numirea conciliatorului propus să fie președintele Comisiei și să numească un alt conciliator;
   2. imediat după primirea acestei comunicări, cealaltă parte trebuie, în replică:
      1. numește o persoană ca conciliator numită de aceasta; și
      2. să concureze în numirea conciliatorului propus să fie președintele Comisiei sau să numească o altă persoană, în calitate de conciliator propus să fie președinte;
   3. imediat după primirea răspunsului care conține o astfel de propunere, partea inițiativă va notifica celeilalte părți dacă este de acord cu numirea conciliatorului propus de partea respectivă pentru a fi președintele Comisiei.
2. Comunicările prevăzute în prezenta regulă se fac sau se confirmă prompt în scris și se transmit fie prin intermediul secretarului general, fie direct între părți, cu o copie către secretarul general.

Regulă 4 Numirea conciliatorilor de către președintele Consiliului de administrație

1. Dacă Comisia nu este constituită în interior 90 zile după expedierea de către secretarul general a anunțului de înregistrare, sau orice altă perioadă în care părțile pot conveni, oricare dintre părți poate, prin intermediul secretarului general, adresează președintelui Consiliului de administrație o cerere în scris de numire a conciliatorului sau conciliatorilor care nu au fost încă numiți și de a desemna un conciliator pentru a fi președintele Comisiei.
2. Dispoziția alin (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care părțile au convenit că conciliatorii aleg președintele Comisiei și nu reușesc acest lucru.
3. Secretarul general va trimite imediat o copie a cererii celeilalte părți.
4. Președintele depune toate eforturile pentru a se conforma cererii respective 30 zile de la primirea ei. Înainte de a continua să facă o programare sau desemnare, cu respectarea articolului 31(1) din Convenție, el va consulta ambele părți pe cât posibil.
5. Secretarul general va anunța de îndată părțile cu privire la orice numire sau desemnare făcută de președinte.

Regulă 5 Acceptarea numirilor

1. Partea sau părțile în cauză notifică secretarul general numirea fiecărui conciliator și indică modalitatea numirii acestuia.
2. De îndată ce secretarul general a fost informat de o parte sau de președintele Consiliului de administrație despre numirea unui conciliator, el va căuta o acceptare din partea numitului.
3. Dacă un conciliator nu-și acceptă numirea în termen 15 zi, secretarul general notifică de îndată părțile, și dacă este cazul președintele, și invită-i să procedeze la numirea unui alt conciliator în conformitate cu metoda urmată pentru numirea anterioară.

Regulă 6 Constituția Comisiei

1. Comisia se consideră constituită și procedura a început la data la care secretarul general notifică părților că toți conciliatorii au acceptat numirea lor.
2. Înainte sau la prima sesiune a Comisiei, fiecare conciliator va semna o declarație în formularul următor:

„Din câte știu, nu există niciun motiv pentru care să nu particip la Comisia de Conciliere constituită de Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor de Investiții în legătură cu o dispută între și .

„Voi păstra confidențial toate informațiile care vin la cunoștința mea ca urmare a participării la această procedură, precum și conținutul oricărui raport întocmit de Comisie.

„Nu accept nici o instrucțiune sau compensație cu privire la procedurile de la nicio sursă, cu excepția cazului în care este prevăzut în Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanți ai altor state și în regulamentele și regulile făcute în temeiul acesteia.

„O declarație a trecutului și prezentului meu profesionist, afaceri și alte relații (dacă este cazul) cu părțile este atașat aici. "

Orice conciliator care nu reușește să semneze o astfel de declarație până la sfârșitul primei sesiuni a Comisiei este considerat a fi demisionat.

Regulă 7 Înlocuirea conciliatorilor

În orice moment înainte de constituirea Comisiei, fiecare parte poate înlocui orice conciliator numit de aceasta, iar părțile pot, de comun acord, să înlocuiască orice conciliator. Procedura înlocuirii se face în conformitate cu normele 1, 5 și 6.

Regulă 8 Incapacitatea sau demisia conciliatorilor

1. În cazul în care un conciliator devine incapabil sau nu poate îndeplini funcțiile biroului său, procedura privind descalificarea conciliatorilor prevăzută în Regulă 9 se aplică.
2. Un conciliator poate demisiona depunându-și demisia celorlalți membri ai Comisiei și secretarului general. Dacă conciliatorul a fost numit de una dintre părți, Comisia examinează imediat motivele demisiei sale și decide dacă este de acord cu aceasta. Comisia notifică imediat secretarul general cu privire la decizia sa.

Regulă 9 Descalificarea conciliatorilor

1. O parte care propune descalificarea unui conciliator în temeiul articolului 57 din Convenție va fi prompt, și, în orice caz, înainte ca Comisia să recomande mai întâi condițiile de soluționare a litigiului părților sau când procedura este închisă (oricare dintre acestea apare mai devreme), depune propunerea sa la secretarul general, afirmându-și motivele pentru aceasta.
2. Secretarul general va îndata:
   • transmite propunerea membrilor Comisiei și, dacă are legătură cu un singur conciliator sau cu o majoritate a membrilor Comisiei, către președintele Consiliului de administrație; și
   • notifică cealaltă parte propunerea.
3. Conciliatorul la care se referă propunerea poate, fără întârziere, oferă explicații Comisiei sau președintelui, după caz.
4. Cu excepția cazului în care propunerea se referă la majoritatea membrilor Comisiei, ceilalți membri vor lua în considerare și votează imediat propunerea în absența conciliatorului în cauză. Dacă acei membri sunt împărțiți în mod egal, ei vor, prin intermediul secretarului general, anunțați imediat președintele cu privire la propunere, despre orice explicație oferită de conciliatorul în cauză și despre nerespectarea deciziei acestora.
5. Ori de câte ori președintele trebuie să decidă asupra unei propuneri de descalificare a unui conciliator, el va depune toate eforturile pentru a lua această decizie în interior 30 zile după ce a primit propunerea.
6. Procedura se suspendă până când se ia o decizie cu privire la propunere.

Regulă 10 Procedura în timpul unei vacanțe la Comisie

1. Secretarul general va notifica de îndată părțile și, daca este necesar, președintele Consiliului administrativ al descalificării, moarte, incapacitatea sau demisia unui conciliator și a consimțământului, dacă este cazul, a Comisiei la o demisie.
2. La notificarea de către secretarul general a unui post vacant în cadrul Comisiei, procedura va fi sau va rămâne suspendată până la ocuparea postului vacant.

Regulă 11 Completarea posturilor vacante în Comisie

1. Cu excepția celor prevăzute la alin (2), un post vacant rezultat din descalificare, moarte, incapacitatea sau demisia unui conciliator este completată prompt prin aceeași metodă prin care a fost numită numirea sa.
2. Pe lângă ocuparea posturilor vacante referitoare la conciliatori numiți de acesta, președintele Consiliului de administrație desemnează o persoană din grupul de conciliatori:
   • pentru a ocupa un post vacant cauzat de demisie, fără acordul Comisiei, a unui conciliator numit de o parte; sau
   • la cererea oricăreia dintre părți, pentru a ocupa orice altă vacanță, dacă nu este făcută și acceptată o nouă programare în interior 45 zile de la notificarea postului vacant de către secretarul general.
3. Procedura pentru ocuparea unei posturi vacante este în conformitate cu Regulile 1, 4(4), 4(5), 5 și, mutatis mutandis, 6(2).

Regulă 12 Reluarea procedării după completarea unui post vacant

De îndată ce un post vacant în Comisie a fost completat, procedura va continua din punctul în care a ajuns în momentul în care a avut loc vacanta. Conciliatorul nou numit poate, in orice caz, solicită ca orice audiere să fie repetată integral sau parțial.

Capitolul II Funcționarea Comisiei

Regulă 13 Ședințele Comisiei

1. Comisia va organiza prima sa sesiune în termen 60 zile după constituire sau orice altă perioadă în care părțile pot conveni. Datele sesiunii respective sunt stabilite de președintele Comisiei, după consultarea membrilor săi și a secretarului general. Dacă la constituire, Comisia nu are președinte, deoarece părțile au convenit că președintele va fi ales de către membrii săi, secretarul general stabilește datele acestei sesiuni. În ambele cazuri, părțile sunt consultate, pe cât posibil.
2. Datele sesiunilor ulterioare sunt stabilite de Comisie, după consultarea secretarului general și a părților, pe cât posibil.
3. Comisia se întrunește la sediul Centrului sau în orice alt loc pe care l-au convenit părțile în conformitate cu articolul 63 din Convenție. Dacă părțile convin că procedura se desfășoară într-un alt loc decât Centrul sau o instituție cu care Centrul a luat aranjamentele necesare, aceștia se consultă cu secretarul general și solicită aprobarea Comisiei. Eșecul acestei aprobări, Comisia se întrunește la sediul Centrului.
4. Secretarul general notifică membrilor Comisiei și părților datele și locul sesiunilor Comisiei în timp util.

Regulă 14 Ședințele Comisiei

1. Președintele Comisiei își conduce audierile și prezidează la deliberările sale.
2. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, prezența majorității membrilor Comisiei este necesară la ședințele sale.
3. Președintele Comisiei stabilește data și ora ședințelor sale.

Regulă 15 Deliberări ale Comisiei

1. Deliberările Comisiei se desfășoară în mod privat și rămân secrete.
2. Doar membrii Comisiei participă la deliberările sale. Nicio altă persoană nu poate fi admisă decât dacă Comisia decide altfel.

Regulă 16 Deciziile Comisiei

1. Deciziile Comisiei sunt luate cu majoritatea voturilor tuturor membrilor săi. Abținerea va fi considerată ca un vot negativ.
2. Cu excepția cazului în care se prevede altfel de aceste norme sau sunt decise de Comisie, acesta poate lua orice decizie prin corespondență între membrii săi, cu condiția ca toate acestea să fie consultate. Deciziile luate sunt certificate de președintele Comisiei.

Regulă 17 Incapacitatea președintelui

Dacă în orice moment președintele Comisiei ar trebui să nu poată acționa, funcțiile sale sunt îndeplinite de unul dintre ceilalți membri ai Comisiei, acționând în ordinea în care secretarul general a primit avizul de acceptare a numirii lor în Comisie.

Regulă 18 Reprezentarea părților

1. Fiecare parte poate fi reprezentată sau asistată de agenți, consilierul sau avocații ale căror nume și autoritate vor fi notificate de partea respectivă secretarului general, care va informa imediat Comisia și cealaltă parte.
2. În sensul prezentelor reguli, expresia „petrecere” include, unde contextul recunoaște acest lucru, un agent, avocat sau avocat autorizat să reprezinte acea parte.

Capitolul III Dispoziții generale procedurale

Regulă 19 Comenzi procedurale

Comisia face ordinele necesare desfășurării procedurii.

Consultare procedurală preliminară

1. Cât mai devreme posibil după constituirea unei Comisii, Președintele său depune toate eforturile pentru a stabili opiniile părților cu privire la chestiunile de procedură. În acest scop, el poate solicita părților să-l întâlnească. El va, în special, caută opiniile lor cu privire la următoarele aspecte:
   • numărul membrilor Comisiei obligat să constituie cvorumul la ședințele sale;
   • limba sau limbile care urmează să fie utilizate în procedură;
   • dovezile, oral sau scris, pe care fiecare parte intenționează să le producă sau să solicite Comisiei să solicite, și declarațiile scrise pe care fiecare parte intenționează să le depună, precum și termenele în care ar trebui să se producă aceste dovezi și depunerea acestor declarații;
   • numărul de copii dorite de fiecare parte a instrumentelor depuse de cealaltă parte; și
   • modul în care se ține evidența audierilor.
2. În desfășurarea procedurii, Comisia aplică orice acord între părți cu privire la chestiuni procedurale, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în Convenție sau în Regulamentele administrative și financiare.

Regulă 21 Limbi procedurale

1. Părțile pot conveni asupra folosirii uneia sau a două limbi care urmează să fie utilizate în procedură, cu conditia ca, dacă sunt de acord cu orice limbă care nu este o limbă oficială a Centrului, Comisia, după consultarea secretarului general, își dă aprobarea. Dacă părțile nu sunt de acord cu un astfel de limbaj de procedură, fiecare dintre ele poate selecta una dintre limbile oficiale (adică, Engleză, Franceză și spaniolă) în acest scop.
2. În cazul în care părțile selectează două limbi de procedură, orice instrument poate fi depus în oricare limbă. Fiecare limbă poate fi folosită la audieri, subiect, dacă Comisia solicită acest lucru, la traducere și interpretare. Recomandările și raportul Comisiei se redau și se înregistrează în ambele limbi de procedură, ambele versiuni fiind la fel de autentice.

Capitolul IV Proceduri de conciliere

Regulă 22 Funcțiile Comisiei

1. Pentru a clarifica problemele aflate în dispută între părți, Comisia va asculta părțile și va strădui să obțină orice informații care ar putea servi în acest scop. Părțile vor fi asociate cu activitatea sa cât mai strâns posibil.
2. Pentru a ajunge la un acord între părți, Comisia poate, din când în când în orice etapă a procedurii, face recomandări părților - oral sau în scris. Poate recomanda părților să accepte condiții specifice de soluționare sau să se abțină, în timp ce încearcă să aducă un acord între ei, din acte specifice care ar putea agrava disputa; aceasta prezintă părților argumentele în favoarea recomandărilor sale. Acesta poate stabili termene în care fiecare parte va informa Comisia cu privire la decizia sa cu privire la recomandările făcute.
3. Comisia, pentru a obține informații care i-ar putea permite să-și îndeplinească funcțiile, poate în orice etapă a procedurii:
   • solicitați de la oricare parte părți explicații orale, documente și alte informații;
   • solicitați dovezi de la alte persoane; și Reguli de conciliere
   • cu acordul părții în cauză, vizitează orice loc legat de litigiu sau efectuează anchete acolo, cu condiția ca părțile să poată participa la orice astfel de vizite și anchete.

Regulă 23 Cooperarea părților

1. Părțile vor coopera de bună credință cu Comisia și, în special, la cererea sa, furnizați toate documentele relevante, informații și explicații, precum și utilizarea mijloacelor de care dispun, pentru a permite Comisiei să audieze martori și experți la care dorește să apeleze. Părțile vor facilita, de asemenea, vizitele și anchetele în orice loc în legătură cu litigiul pe care Comisia dorește să-l întreprindă.
2. Părțile vor respecta eventualele termene convenite sau stabilite de Comisie.

Regulă 24 Transmiterea cererii

De îndată ce Comisia este constituită, Secretarul general transmite fiecărui membru o copie a cererii prin care a fost inițiată procedura, din documentația justificativă, a notificării de înregistrare și a oricărei comunicări primite de la oricare dintre părți ca răspuns la aceasta.

Regulă 25 Declarații scrise

1. La constituirea Comisiei, Președintele său invită fiecare parte la dosar, în 30 zile sau un astfel de termen mai lung pe care îl poate repara, o declarație scrisă a poziției sale. Dacă, la constituire, Comisia nu are președinte, o astfel de invitație este emisă și orice termen mai lung va fi stabilit de secretarul general. În orice etapă a procedurii, în termenele stabilite de Comisie, oricare dintre părți poate depune alte declarații scrise pe care le consideră utile și relevante.
2. Cu excepția celor prevăzute de Comisie după consultarea părților și a secretarului general, fiecare declarație scrisă sau alt instrument se depune sub forma unui original semnat însoțit de copii suplimentare al căror număr va fi cu două mai mult decât numărul membrilor Comisiei.

Regulă 26 Documentatie explicativa

1. Fiecare declarație scrisă sau alt instrument depus de o parte poate fi însoțită de documentație justificativă, sub forma și numărul de exemplare cerute de Regulamentul administrativ și financiar 30.
2. Documentația justificativă se depune, de regulă, împreună cu instrumentul la care se referă, și în orice caz în termenul fixat pentru depunerea unui astfel de instrument.

Regulă 27 Audieri

1. Audierile Comisiei vor avea loc în mod privat și, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, va rămâne secret.
2. Comisia decide, cu acordul părților, care alte persoane în afară de părți, agenții lor, consilier și avocați, martori și experți în timpul mărturiei lor, și ofițerii Comisiei pot participa la audieri.

Regulă 28 Martori și experți

1. Fiecare parte poate, în orice etapă a procedurii, solicită Comisiei să audieze martorii și experții ale căror dovezi părțile consideră relevante. Comisia stabilește un termen în care va avea loc o astfel de audiere.
2. Martorii și experții vor, ca o regula, să fie examinat în fața Comisiei de către părțile aflate sub controlul președintelui său. Orice membru al Comisiei le poate pune întrebări.
3. Dacă un martor sau un expert nu poate să apară înaintea acestuia, Comisia, în acord cu părțile, poate lua măsuri adecvate pentru ca dovezile să fie furnizate într-o depunere scrisă sau să fie luate prin examinare în altă parte. Părțile pot participa la orice astfel de examinare.

Capitolul V Încetarea procesului

Regulă 29 Obiecții la jurisdicție

1. Orice obiecție conform căreia litigiul nu este de competența Centrului sau, din alte motive, nu intră în competența Comisiei se va face cât mai devreme. O parte va depune obiecția la secretarul general cel târziu în prima declarație scrisă sau la prima audiere, dacă aceasta are loc mai devreme, cu excepția cazului în care faptele pe care se bazează obiecția nu sunt cunoscute părții la acel moment.
2. Comisia poate lua în considerare din proprie inițiativă, în orice etapă a procedurii, dacă disputa din fața sa este în jurisdicția Centrului și în competența sa.
3. La ridicarea formală a unei obiecții, procedura pe fond este suspendată. Comisia obține opinia părților cu privire la obiecțiune.
4. Comisia poate soluționa obiecția ca o întrebare preliminară sau o poate alătura în fondul litigiului. În cazul în care Comisia anulează obiecțiunea sau o aderă la fond, aceasta va relua examinarea acestuia fără întârziere.
5. Dacă Comisia decide că litigiul nu este de competența Centrului sau nu este de competența sa, va închide procedura și va întocmi un raport în acest sens, în care își va expune motivele.

Regulă 30 Închiderea procedurii

1. Dacă părțile ajung la un acord cu privire la problemele în litigiu, Comisia închide procedura și întocmește raportul său notând aspectele în litigiu și înregistrează că părțile au ajuns la un acord. La cererea părților, raportul înregistrează termenii și condițiile detaliate ale acordului lor.
2. În cazul în care în orice etapă a procedurii se pare Comisiei că nu există nicio probabilitate de acord între părți, Comisia:, după notificare către părți, închide procedura și întocmește raportul său notând supunerea litigiului la conciliere și înregistrând neîndeplinirea unui acord de către părți.
3. Dacă o parte nu reușește să apară sau să participe la desfășurare, Comisia:, după notificare către părți, închide procedura și întocmește raportul său notând supunerea litigiului la conciliere și înregistrând neprezentarea sau participarea acelei părți.

Regulă 31 Pregătirea raportului

Raportul Comisiei este întocmit și semnat în cadrul acestuia 60 zile după închiderea procedurii.

Regulă 32 Raportul

1. Raportul va fi scris și va conține, pe lângă materialul specificat la alin (2) iar în Regulă 30:
   • o desemnare precisă a fiecărei părți;
   • o declarație potrivit căreia Comisia a fost înființată în temeiul Convenției, și o descriere a metodei constituției sale;
   • numele membrilor Comisiei, și o identificare a autorității de numire a fiecăruia;
   • numele agenților, sfatul și avocații părților;
   • datele și locul ședințelor Comisiei; și (f) un rezumat al procedurii.
2. De asemenea, raportul înregistrează orice acord al părților, în temeiul articolului 35 din Convenție, privind utilizarea în alte proceduri a punctelor de vedere exprimate sau declarații sau admiteri sau oferte de soluționare efectuate în cadrul procedurii în fața Comisiei sau a raportului sau a oricărei recomandări formulate de Comisie.
3. Raportul este semnat de membrii Comisiei; se indică data fiecărei semnături. Faptul că un membru refuză să semneze raportul este consemnat în acesta.

Regulă 33 Comunicarea raportului

1. La semnarea de către ultimul conciliator care a semnat, secretarul general va promite imediat:
   • autentificați textul original al raportului și depuneți-l în arhivele Centrului; și
   • expediază o copie certificată fiecărei părți, care indică data expedierii pe textul original și pe toate exemplarele.
2. Secretarul general, la cerere, pune la dispoziția unei părți copii certificate suplimentare ale raportului.
3. Centrul nu va publica raportul fără acordul părților.

Capitolul VI Dispoziții generale

Regulă 34 Dispoziții finale

1. Textele prezentelor reguli în fiecare limbă oficială a Centrului sunt la fel de autentice.
2. Aceste reguli pot fi citate ca „Regulile de conciliere” ale Centrului.

REGULI DE PROCEDURĂ PENTRU PROCEDURILE DE ARBITRAȚIE (REGULI DE ARBITRAȚIE)

REGULI DE PROCEDURĂ PENTRU PROCEDURILE DE ARBITRAȚIE (REGULI DE ARBITRAȚIE)

Regulamentul de procedură pentru procedurile de arbitraj (Regulile de arbitraj) din ICSID au fost adoptate de Consiliul administrativ al Centrului în conformitate cu art 6(1)(c) din Convenția ICSID.

Regulile de arbitraj sunt completate de Regulamentul administrativ și financiar al Centrului, în special prin Regulamente 14-16, 22-31 și 34(1).

Regulile de arbitraj acoperă perioada de la trimiterea notificării de înregistrare a unei cereri de arbitraj până la pronunțarea unei hotărâri și toate epuizările care îi sunt posibile în temeiul Convenției au fost epuizate. Tranzacțiile anterioare acestei perioade trebuie reglementate în conformitate cu regulile instituției.

Reguli de arbitraj

Capitolul I Înființarea Tribunalului

Regulă 1 Obligații generale

1. La notificarea înregistrării cererii de arbitraj, părțile vor, cu cea mai mare promptitudine, procedați la constituirea unui tribunal, cu respectarea secțiunii 2 din Capitolul IV al Convenției.
2. Cu excepția cazului în care aceste informații sunt furnizate în cerere, părțile comunică secretarului general cât mai curând posibil orice dispoziții agreate de aceștia cu privire la numărul de arbitri și la modalitatea de numire a acestora.
3. Majoritatea arbitrilor sunt resortisanți ai altor state decât statul parte la litigiu și al statului al cărui cetățean este parte la diferend, cu excepția cazului în care arbitrul unic sau fiecare membru individual al Tribunalului este numit prin acordul părților. În cazul în care Tribunalul este format din trei membri, un cetățean al unuia dintre aceste state nu poate fi numit arbitru de către o parte fără acordul celeilalte părți la diferend. În cazul în care Tribunalul este format din cinci sau mai mulți membri, resortisanții unuia dintre aceste state nu pot fi numiți arbitri de către o parte, dacă numirea de către cealaltă parte a aceluiași număr de arbitri din oricare dintre aceste naționalități ar avea ca rezultat o majoritate a arbitrilor acestor naționalități.
4. Nicio persoană care a acționat anterior ca conciliator sau arbitru în nicio procedură pentru soluționarea litigiului nu poate fi numită membru al Tribunalului.

Regulă 2 Metoda de constituire a tribunalului în absența unui acord anterior

1. Dacă părțile, la momentul înregistrării cererii de arbitraj, nu au convenit asupra numărului de arbitri și a modului de numire a acestora, ei vor, dacă nu sunt de acord altfel, urmați procedura următoare:
   • partea solicitantă trebuie, în 10 zile după înregistrarea cererii, propune celeilalte părți numirea unui arbitru unic sau a unui număr neregulat specific de arbitri și specifică metoda propusă pentru numirea acestora;
   • în 20 zile de la primirea propunerilor făcute de partea solicitantă, cealaltă parte trebuie:
     • accepta astfel de propuneri; sau
     • faceți alte propuneri cu privire la numărul de arbitri și la modalitatea de numire a acestora;
   • în 20 zile de la primirea răspunsului care conține orice alte astfel de propuneri, partea solicitantă va notifica celeilalte părți dacă acceptă sau respinge aceste propuneri.
2. Comunicările prevăzute la alin (1) se face sau se confirmă imediat în scris și se transmite fie prin secretarul general, fie direct între părți, cu o copie către secretarul general. Părțile vor anunța imediat secretarul general cu privire la conținutul oricărui acord încheiat.
3. Oricand 60 zile după înregistrarea cererii, dacă nu se ajunge la niciun acord asupra unei alte proceduri, oricare dintre părți poate informa secretarul general că alege formula prevăzută la art 37(2)(b) din Convenție. Prin urmare, secretarul general informează de îndată cealaltă parte că Tribunalul va fi constituit în conformitate cu articolul respectiv.

Regulă 3 Numirea arbitrilor într-un tribunal constituit conform articolului convenției 37(2)(b)

1. Dacă Tribunalul va fi constituit în conformitate cu articolul 37(2)(b) din Convenție:
   1. oricare dintre părți trebuie să comunice celeilalte părți:
      • numește două persoane, identificarea unuia dintre ei, care nu va avea aceeași naționalitate ca și nici național al niciunei părți, în calitate de arbitru numit de acesta, iar celălalt, după cum arbitrul a propus să fie președintele Tribunalului; și
      • invită cealaltă parte să concureze în numirea arbitrului propus să fie președintele Tribunalului și să numească un alt arbitru;
   2. imediat după primirea acestei comunicări, cealaltă parte trebuie, în replică:
      • numește o persoană ca arbitru numit de aceasta, care nu va avea aceeași naționalitate ca și nici național al niciunei părți; și
      • să concureze în numirea arbitrului propus să fie președinte al tribunalului sau să numească o altă persoană, deoarece arbitrul a propus să fie președinte;
   3. imediat după primirea răspunsului care conține o astfel de propunere, partea inițiativă va notifica celeilalte părți dacă este de acord cu numirea arbitrului propus de partea respectivă pentru a fi președintele tribunalului.
2. Comunicările prevăzute în prezenta regulă se fac sau se confirmă prompt în scris și se transmit fie prin intermediul secretarului general, fie direct între părți, cu o copie către secretarul general.

Regulă 4 Numirea arbitrilor de către președintele Consiliului de administrație

1. Dacă Tribunalul nu este constituit în interior 90 zile după expedierea de către secretarul general a anunțului de înregistrare, sau orice altă perioadă în care părțile pot conveni, oricare dintre părți poate, prin intermediul secretarului general, adresează președintelui Consiliului de administrație o cerere în scris pentru numirea arbitrului sau arbitrilor care nu au fost încă numiți și desemnarea unui arbitru pentru a fi președintele tribunalului.
2. Dispoziția alin (1) se aplică mutatis mutandis în cazul în care părțile au convenit că arbitrii aleg președintele Tribunalului și nu reușesc acest lucru.
3. Secretarul general va trimite imediat o copie a cererii celeilalte părți.
4. Președintele depune toate eforturile pentru a se conforma cererii respective 30 zile de la primirea ei. Înainte de a continua să facă o programare sau desemnare, cu respectarea articolelor 38 și 40(1) din Convenție, el va consulta ambele părți pe cât posibil.
5. Secretarul general va anunța de îndată părțile cu privire la orice numire sau desemnare făcută de președinte.

Regulă 5 Acceptarea numirilor

1. Partea sau părțile în cauză notifică secretarul general numirea fiecărui arbitru și indică modalitatea numirii acestuia.
2. De îndată ce secretarul general a fost informat de o parte sau de președintele Consiliului de administrație despre numirea unui arbitru, el va căuta o acceptare din partea numitului.
3. Dacă un arbitru nu acceptă numirea în termen 15 zi, secretarul general notifică de îndată părțile, și dacă este cazul președintele, și invită-i să procedeze la numirea unui alt arbitru în conformitate cu metoda urmată pentru numirea anterioară.

Regulă 6 Constituția Tribunalului

1. Tribunalul se consideră constituit și procedura a început la data în care secretarul general notifică părților că toți arbitrii au acceptat numirea lor.
2. Înainte sau la prima sesiune a Tribunalului, fiecare arbitru va semna o declarație în formularul următor:

„Din câte am știut, nu există niciun motiv pentru care să nu particip la Tribunalul Arbitral constituit de Centrul Internațional pentru Soluționarea Disputelor de Investiții cu privire la o dispută între și __________ .

„Voi păstra confidențial toate informațiile care vin la cunoștința mea ca urmare a participării la această procedură, precum și conținutul oricărei hotărâri aduse de Tribunal.

„Voi judeca în mod echitabil între părți, conform legii aplicabile, și nu acceptă nicio instrucțiune sau compensație cu privire la proveniența din nicio sursă, cu excepția cazului în care este prevăzut în Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanți ai altor state și în regulamentele și regulile făcute în temeiul acesteia.

„Atașat este o declarație a (A) trecutul și prezentul meu profesionist, afaceri și alte relații (dacă este cazul) cu părțile și (b) orice altă circumstanță care ar putea determina ca o parte să pună la îndoială fiabilitatea mea pentru o judecată independentă. Recunosc asta prin semnarea acestei declarații, Îmi asum o obligație continuă de a anunța imediat secretarul general al Centrului orice relație sau circumstanță care apare ulterior în timpul acestei proceduri. "

Orice arbitru care nu reușește să semneze o declarație până la sfârșitul primei sesiuni a Tribunalului va fi considerat demisionat.

Regulă 7 Înlocuirea arbitrilor

În orice moment înainte de constituirea Tribunalului, fiecare parte poate înlocui orice arbitru numit de aceasta, iar părțile pot, de comun acord, să înlocuiască orice arbitru. Procedura înlocuirii se face în conformitate cu normele 1, 5 și 6.

Regulă 8 Incapacitatea sau demisia arbitrilor

1. Dacă un arbitru devine incapabil sau nu poate îndeplini funcțiile biroului său, procedura privind descalificarea arbitrilor prevăzută în Regulă 9 se aplică.
2. Un arbitru poate demisiona depunându-și demisia celorlalți membri ai Tribunalului și secretarului general. Dacă arbitrul a fost numit de una dintre părți, Tribunalul examinează imediat motivele demisiei sale și decide dacă este de acord cu aceasta. Tribunalul va notifica prompt secretarul general cu privire la decizia sa.

Regulă 9 Descalificarea arbitrilor

1. O parte care propune descalificarea unui arbitru în conformitate cu articolul 57 din Convenție va fi prompt, și în orice caz înainte ca procedura să fie declarată închisă, depune propunerea sa la secretarul general, afirmându-și motivele pentru aceasta.
2. Secretarul general va îndata:
   • transmite propunerea membrilor Tribunalului și, dacă are legătură cu un singur arbitru sau cu o majoritate a membrilor Tribunalului, către președintele Consiliului de administrație; și
   • notifică cealaltă parte propunerea.
3. Arbitrul la care se referă propunerea poate, fără întârziere, oferă explicații Tribunalului sau Președintelui, după caz.
4. Cu excepția cazului în care propunerea se referă la majoritatea membrilor Tribunalului, ceilalți membri vor lua în considerare și votează imediat propunerea în absența arbitrului în cauză. Dacă acei membri sunt împărțiți în mod egal, ei vor, prin intermediul secretarului general, anunțați imediat președintele cu privire la propunere, despre orice explicație oferită de arbitrul în cauză și despre nerespectarea deciziei acestora.
5. Ori de câte ori președintele trebuie să decidă asupra unei propuneri de descalificare a unui arbitru, el va depune toate eforturile pentru a lua această decizie în interior 30 zile după ce a primit propunerea.
6. Procedura se suspendă până când se ia o decizie cu privire la propunere.

Regulă 10 Procedura în timpul unei vacanțe la tribunal

1. Secretarul general va notifica de îndată părțile și, daca este necesar, președintele Consiliului administrativ al descalificării, moarte, incapacitatea sau demisia unui arbitru și a consimțământului, dacă este cazul, a Tribunalului la o demisie.
2. La notificarea de către secretarul general a unui post vacant pe rolul Tribunalului, procedura va fi sau va rămâne suspendată până la ocuparea postului vacant.

Regulă 11 Completarea posturilor vacante pe tribunal

1. Cu excepția celor prevăzute la alin (2), un post vacant rezultat din descalificare, moarte, incapacitatea sau demisia unui arbitru este completată prompt prin aceeași metodă prin care a fost numită numirea sa.
2. Pe lângă ocuparea posturilor vacante aferente arbitrilor desemnați de acesta, președintele Consiliului de administrație desemnează o persoană din grupul de arbitri:
   • pentru a ocupa un post vacant cauzat de demisie, fără acordul Tribunalului, a unui arbitru numit de o parte; sau
   • la cererea oricăreia dintre părți, pentru a ocupa orice altă vacanță, dacă nu este făcută și acceptată o nouă programare în interior 45 zile de la notificarea postului vacant de către secretarul general.
3. Procedura pentru ocuparea unei posturi vacante este în conformitate cu Regulile 1, 4(4), 4(5), 5 și, mutatis mutandis, 6(2).

Regulă 12 Reluarea procedării după completarea unui post vacant

De îndată ce un post vacant pe Tribunal a fost ocupat, procedura va continua din punctul în care a ajuns în momentul în care a avut loc vacanta. Arbitrul nou numit poate, in orice caz, solicită recompensarea procedurii orale, dacă acest lucru ar fi fost deja început.

Capitolul II Funcționarea Tribunalului

Regulă 13 Ședințele Tribunalului

1. Tribunalul va organiza prima sa ședință în cadrul acesteia 60 zile după constituire sau orice altă perioadă în care părțile pot conveni. Datele acestei sesiuni sunt stabilite de președintele Tribunalului, după consultarea membrilor săi și a secretarului general. Dacă la constituire, Tribunalul nu are președinte, deoarece părțile au convenit că președintele va fi ales de către membrii săi, secretarul general stabilește datele acestei sesiuni. În ambele cazuri, părțile sunt consultate, pe cât posibil.
2. Datele sesiunilor ulterioare sunt stabilite de Tribunal, după consultarea secretarului general și a părților, pe cât posibil.
3. Tribunalul se întrunește la sediul Centrului sau în orice alt loc pe care l-au convenit părțile în conformitate cu articolul 63 din Convenție. Dacă părțile convin că procedura se desfășoară într-un alt loc decât Centrul sau o instituție cu care Centrul a luat aranjamentele necesare, aceștia se consultă cu secretarul general și solicită aprobarea Tribunalului. Eșecul acestei aprobări, Tribunalul se întrunește la sediul Centrului.
4. Secretarul general va notifica membrilor Tribunalului și părților datele și locul sesiunilor Tribunalului în timp util.

Regulă 14 Ședințele Tribunalului

1. Președintele Tribunalului își conduce audierile și prezidează deliberările sale.
2. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, prezența majorității membrilor Tribunalului este necesară la ședințele sale.
3. Președintele Tribunalului stabilește data și ora ședințelor sale.

Regulă 15 Deliberările Tribunalului

1. Deliberările Tribunalului au loc în particular și rămân secrete.
2. Doar membrii tribunalului participă la deliberările sale. Nicio altă persoană nu poate fi admisă decât dacă Tribunalul decide altfel.

Regulă 16 Deciziile Tribunalului

1. Deciziile Tribunalului sunt luate cu majoritatea voturilor tuturor membrilor săi. Abținerea va fi considerată ca un vot negativ.
2. Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute de prezentele reguli sau de către Tribunal, acesta poate lua orice decizie prin corespondență între membrii săi, cu condiția ca toate acestea să fie consultate. Deciziile luate sunt certificate de președintele Tribunalului.

Regulă 17 Incapacitatea președintelui

Dacă în orice moment președintele Tribunalului ar trebui să nu poată acționa, funcțiile sale sunt îndeplinite de unul dintre ceilalți membri ai tribunalului, acționând în ordinea în care secretarul general a primit notificarea de acceptare a numirii lor la tribunal.

Regulă 18 Reprezentarea părților

1. Fiecare parte poate fi reprezentată sau asistată de agenți, consilierul sau avocații ale căror nume și autoritate vor fi notificate de partea respectivă secretarului general, care va informa prompt Tribunalul și cealaltă parte.
2. În sensul prezentelor reguli, expresia „petrecere” include, unde contextul recunoaște acest lucru, un agent, avocat sau avocat autorizat să reprezinte acea parte.

Capitolul III Dispoziții generale procedurale

Regulă 19 Comenzi procedurale

Tribunalul va face ordinele necesare pentru desfășurarea procedurii.

Regulă 20 Consultare procedurală preliminară

1. Cât mai devreme posibil după constituirea unui tribunal, Președintele său depune toate eforturile pentru a stabili opiniile părților cu privire la chestiunile de procedură. În acest scop, el poate solicita părților să-l întâlnească. El va, în special, caută opiniile lor cu privire la următoarele aspecte:
   • numărul membrilor Tribunalului solicitat să constituie cvorumul la ședințele sale;
   • limba sau limbile care urmează să fie utilizate în procedură;
   • numărul și secvența pledoariilor și termenele în care trebuie depuse;
   • numărul de copii dorite de fiecare parte a instrumentelor depuse de cealaltă parte;
   • renunțarea la procedura scrisă sau orală;
   • modul de repartizare a costurilor procedurii; și
   • modul în care se ține evidența audierilor.
2. În desfășurarea procedurii, Tribunalul va aplica orice acord între părți în materie de procedură, cu excepția cazurilor în care se prevede altfel în Convenție sau în Regulamentele administrative și financiare.

Regulă 21 Conferința dinainte de audiere

1. La cererea secretarului general sau la discreția președintelui tribunalului, poate fi organizată o conferință de pre-audiere între Tribunal și părți pentru a se asigura un schimb de informații și stipularea unor fapte necontestate pentru a accelera procesul.
2. La cererea părților, o conferință pre-audiere între Tribunal și părți, în mod corespunzător reprezentat de reprezentanții lor autorizați, poate fi luată în considerare problemele în litigiu pentru a ajunge la o soluționare pe cale amiabilă.

Regulă 22 Limbi procedurale

1. Părțile pot conveni asupra folosirii uneia sau a două limbi care urmează să fie utilizate în procedură, prevăzut, acea, dacă sunt de acord cu orice limbă care nu este o limbă oficială a Centrului, Tribunalul, după consultarea secretarului general, își dă aprobarea. Dacă părțile nu sunt de acord cu un astfel de limbaj de procedură, fiecare dintre ele poate selecta una dintre limbile oficiale (adică, Engleză, Franceză și spaniolă) în acest scop.
2. În cazul în care părțile selectează două limbi de procedură, orice instrument poate fi depus în oricare limbă. Fiecare limbă poate fi folosită la audieri, subiect, dacă Tribunalul cere acest lucru, la traducere și interpretare. Ordonanțele și atribuirea Tribunalului sunt redate și evidența este păstrată în ambele limbi de procedură, ambele versiuni fiind la fel de autentice.

Regulă 23 Copii de instrumente

Cu excepția cazului în care Tribunalul prevede altfel, după consultarea părților și a secretarului general, fiecare cerere, rugător, cerere, observație scrisă, documentatie explicativa, dacă este cazul, sau un alt instrument se depune sub forma unui original semnat însoțit de următorul număr de copii suplimentare:

1. înainte de a fi stabilit numărul membrilor Tribunalului: cinci;
2. după ce a fost stabilit numărul membrilor Tribunalului: cu două mai mult decât numărul membrilor săi.

Regulă 24 Documentatie explicativa

Documentația justificativă se depune, de regulă, împreună cu instrumentul la care se referă, și în orice caz în termenul fixat pentru depunerea unui astfel de instrument.

Regulă 25 Corectarea erorilor

Este posibil să apară o eroare accidentală în orice instrument sau document justificativ, cu acordul celeilalte părți sau prin concediul Tribunalului, să fie corectat în orice moment înainte de acordarea premiului.

Regulă 26 Limite de timp

1. Acolo unde este necesar, termenele sunt stabilite de tribunal, prin alocarea de date pentru finalizarea diferitelor etape din procedură. Tribunalul poate delega această putere președintelui său.
2. Tribunalul poate prelungi orice termen stabilit. Dacă Tribunalul nu este în sesiune, această putere este exercitată de președintele său.
3. Orice măsură făcută după expirarea termenului aplicabil nu se ia în considerare, cu excepția cazului în care Tribunalul, în circumstanțe speciale și după ce i-a oferit celeilalte părți o oportunitate de a-și expune părerile, decide altfel.

Regulă 27 Renunțarea

O parte care știe sau ar fi trebuit să știe că o prevedere a regulamentelor administrative și financiare, din prezentele reguli, a oricărei alte reguli sau acorduri aplicabile procedurii, sau a unei ordonanțe a Tribunalului nu a fost respectată și nu reușește să-și expună prompt obiecțiunile cu privire la aceasta, se consideră - sub rezerva articolului 45 din Convenție - să fi renunțat la dreptul său de a obiecta.

Regulă 28 Costul procedurii

1. Fără a aduce atingere deciziei finale privind plata costului procedurii, Tribunalul poate, cu excepția cazului în care părțile convin altfel, decide:
   • în orice etapă a procedurii, partea pe care o va plăti fiecare parte, în conformitate cu Regulamentul administrativ și financiar 14, a taxelor și cheltuielilor Tribunalului și a taxelor pentru utilizarea facilităților Centrului;
   • cu privire la orice parte a procedurii, că costurile aferente (după cum a stabilit secretarul general) se suportă în întregime sau într-o anumită cotă de către una dintre părți.
2. Imediat după închiderea procedurii, fiecare parte va transmite Tribunalului o declarație a costurilor suportată în mod rezonabil sau suportată de aceasta în cadrul procedurii, iar secretarul general va transmite Tribunalului o sumă a tuturor sumelor plătite de fiecare parte la centru și a tuturor costurilor suportate de centru. pentru procedură. Tribunalul poate, înainte de acordarea premiului, solicită părților și secretarului general să furnizeze informații suplimentare cu privire la costul procedurii.

Capitolul IV Proceduri scrise și orale

Regulă 29 Procedura normalăs

Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, procedura cuprinde două faze distincte: o procedură scrisă urmată de una orală.

Regulă 30 Transmiterea cererii

De îndată ce Tribunalul este constituit, Secretarul general transmite fiecărui membru o copie a cererii prin care a fost inițiată procedura, din documentația justificativă, a notificării de înregistrare și a oricărei comunicări primite de la oricare dintre părți ca răspuns la aceasta.

Regulă 31 Procedura scrisă

1. Pe lângă cererea de arbitraj, procedura scrisă constă din următoarele înscrisuri, depusă în termenele stabilite de Tribunal:
   • un memorial al părții solicitante;
   • un contra-memorial de către cealaltă parte;și, dacă părțile sunt de acord sau Tribunalul consideră că este necesar:
   • un răspuns al părții solicitante; și
   • o reproșare a celeilalte părți.
2. Dacă cererea a fost făcută în comun, fiecare parte va, în același termen stabilit de Tribunal, depune memorialul său și, dacă părțile sunt de acord sau Tribunalul consideră că este necesar, replica sa; in orice caz, părțile pot în schimb să convină că una dintre ele trebuie, în sensul alin (1), fi considerat parte solicitantă.
3. Un memorial conține: o declarație a faptelor relevante; o declarație de drept; și trimiterile. Un contra-memorial, răspunsul sau contestația trebuie să conțină admiterea sau negarea faptelor enunțate în ultimul motiv anterior; orice fapte suplimentare, daca este necesar; observații privind declarația de drept în ultima cerere anterioară; o declarație de drept ca răspuns la aceasta; și trimiterile.

Regulă 32 Procedura orală

1. Procedura orală constă în audierea de către Tribunalul părților, agenții lor, consilier și avocați, și a martorilor și experților.
2. Dacă nu există obiecte de partid, Tribunalul, după consultarea secretarului general, poate permite altor persoane, pe lângă petreceri, agenții lor, consilier și avocați, martori și experți în timpul mărturiei lor, și ofițerii Tribunalului, să participe sau să observe total sau parțial audierile, supus unor aranjamente logistice adecvate. În astfel de cazuri, Tribunalul stabilește proceduri pentru protecția informațiilor de proprietate sau privilegiate.
3. Membrii tribunalului pot, în timpul audierilor, pune întrebări părților, agenții lor, consilier și avocați, și le cere explicații.

Regulă 33 Marshalling of Evidence

Fără a aduce atingere normelor privind producția de documente, fiecare parte va, în termenele fixate de Tribunal, comunica secretarului general, pentru transmiterea către Tribunal și cealaltă parte, informații precise cu privire la dovezile pe care intenționează să le producă și pe care intenționează să le solicite Tribunalului să solicite, împreună cu indicarea punctelor către care vor fi direcționate asemenea dovezi.

Regulă 34 evidență: Principii generale

1. Tribunalul este judecătorul admisibilității oricărei probe aduse și a valorii sale probatorii.
2. Tribunalul poate, dacă consideră că este necesar în orice etapă a procedurii:
   • chemați părțile să producă documente, martori și experți; și
   • vizitează orice loc legat de litigiu sau efectuează anchete acolo.
3. Părțile vor coopera cu Tribunalul pentru producerea dovezilor și în celelalte măsuri prevăzute la alin (2). Tribunalul ia o notă formală cu privire la neîndeplinirea obligațiilor unei părți în temeiul prezentului alineat și a motivelor date pentru o astfel de neîndeplinire.
4. Cheltuieli suportate pentru producerea de dovezi și pentru luarea altor măsuri în conformitate cu alin (2) se consideră că reprezintă o parte din cheltuielile suportate de părți în sensul articolului 61(2) din Convenție.

Regulă 35 Examinarea martorilor și experților

1. Părțile aflate sub controlul președintelui, martorii și experții sunt examinați în fața Tribunalului. Orice membru al Tribunalului le poate pune întrebări.
2. Fiecare martor va face următoarea declarație înainte de a-și da dovada:„Declar cu solemnitate onoarea și conștiința mea că voi spune adevărul, tot adevărul şi numai adevărul."
3. Fiecare expert va face următoarea declarație înainte de a-și face declarația:„Declar cu solemnitate onoarea și conștiința mea că declarația mea va fi în concordanță cu credința mea sinceră.”

Regulă 36 Martori și experți: Reguli speciale

În pofida regulii 35 Tribunalul poate:

1. admite probele date de un martor sau expert într-o depunere scrisă; și
2. cu acordul ambelor părți, dispune examinarea unui martor sau expert altfel decât în ​​fața Tribunalului însuși. Tribunalul definește obiectul examinării, limita de timp, procedura care trebuie urmată și alte informații. Părțile pot participa la examinare.

Regulă 37 Vizite și solicitări; Prezentări ale părților care nu sunt în litigiu

1. Dacă Tribunalul consideră că este necesar să vizitați orice loc legat de litigiu sau să efectueze o anchetă acolo, va efectua o ordine în acest sens. Comanda definește sfera vizitei sau obiectul anchetei, limita de timp, procedura care trebuie urmată și alte informații. Părțile pot participa la orice vizită sau anchetă.
2. După consultarea ambelor părți, Tribunalul poate permite unei persoane sau entități care nu este parte la diferend (în această regulă numită „partidul nedisputabil”) să depună o adresă scrisă la Tribunal cu privire la o chestiune care intră în domeniul de aplicare a litigiului. Pentru a stabili dacă să permită o astfel de înregistrare, Tribunalul are în vedere, printre alte lucruri, măsura în care:
   • depunerea părții care nu contestă ar ajuta Tribunalul să stabilească o problemă de fapt sau de drept legată de procedură, aducând o perspectivă, cunoștințe sau cunoștințe specifice care este diferită de cea a părților în litigiu;
   • depunerea părții care nu contestă ar aborda o problemă care intră în sfera de aplicare a litigiului;
   • partea care nu contestă are un interes semnificativ în procedură.

Tribunalul se asigură că transmiterea părții care nu este în litigiu nu perturbe procedura sau sarcina în mod nejustificat sau prejudiciază în mod nedrept oricare dintre părți, și că ambele părți li se oferă posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la transmiterea părților care nu este în litigiu.

Regulă 38 Închiderea procedurii

1. Când prezentarea cauzei de către părți este finalizată, procedura va fi declarată închisă.
2. Excepţional, Tribunalul poate, înainte de acordarea premiului, redeschideți procedura pe motiv că urmează să apară noi dovezi de natură să constituie un factor decisiv, sau că există o nevoie vitală de clarificări în anumite puncte specifice.

Capitolul V Proceduri particulare

Regulă 39 Măsuri provizorii

1. În orice moment după instituirea procedurii, o parte poate solicita ca măsurile provizorii pentru conservarea drepturilor sale să fie recomandate de Tribunal. Cererea trebuie să specifice drepturile care trebuie păstrate, măsurile a căror recomandare este solicitată, și circumstanțele care necesită astfel de măsuri.
2. Tribunalul acordă prioritate examinării unei cereri formulate în conformitate cu alin (1).
3. De asemenea, Tribunalul poate recomanda măsuri provizorii din proprie inițiativă sau poate recomanda alte măsuri decât cele specificate într-o cerere. În orice moment, poate modifica sau revoca recomandările sale.
4. Tribunalul recomandă numai măsuri provizorii, sau modifică sau revocă recomandările sale, după ce a oferit fiecărei părți o oportunitate de a-și prezenta observațiile.
5. Dacă o parte solicită în conformitate cu alin (1) înainte de constituirea Tribunalului, secretarul general, la aplicarea oricăreia dintre părți, stabilește termene pentru ca părțile să prezinte observații la cerere, astfel încât cererea și observațiile să poată fi examinate de Tribunal imediat după constituirea sa.
6. Nimic din această regulă nu împiedică părțile, cu condiția să fi stipulat acest lucru în acord, care consemnează consimțământul, de la a solicita oricărei autorități judecătorești sau alte autorități să dispună măsuri provizorii, înainte sau după instituția procedurii, pentru păstrarea drepturilor și intereselor lor respective.

Regulă 40 Revendicări auxiliare

1. Cu excepția cazului în care părțile convin altfel, o parte poate prezenta o cerere accidentală sau suplimentară sau o cerere reconvențională care rezultă direct din obiectul litigiului, cu condiția ca o astfel de cerere auxiliară să se încadreze în sfera de aplicare a consimțământului părților și să intre în competența Centrului.
2. O cerere incidentală sau suplimentară trebuie să fie prezentată cel târziu în răspuns și o cerere reconvențională cel târziu în contramemorial, cu excepția cazului în care Tribunalul, la justificarea părții care prezintă cererea auxiliară și la analizarea oricărei obiecții a celeilalte părți, autorizează prezentarea cererii într-o etapă ulterioară a procedurii.
3. Tribunalul stabilește un termen în care partea împotriva căreia se prezintă o cerere accesorie își poate depune observațiile asupra acesteia.

Regulă 41 Obiective preliminare

1. Orice obiecție pe care disputa sau orice cerere auxiliară nu este de competența Centrului sau, din alte motive, nu este de competența Tribunalului va fi făcută cât mai curând posibil. O parte va depune obiecția la secretarul general în termen de expirarea termenului fixat pentru depunerea contramemorialului, sau, dacă obiecția se referă la o cerere accesorie, pentru depunerea contestației - cu excepția cazului în care faptele pe care se bazează obiecția nu sunt cunoscute părții la acel moment.
2. Tribunalul poate lua în considerare din proprie inițiativă, în orice etapă a procedurii, indiferent dacă disputa sau orice cerere accesorie înaintea acesteia este de competența Centrului și de competența sa.
3. La ridicarea oficială a unei obiecții referitoare la litigiu, Tribunalul poate decide suspendarea procedurii pe fond. Președintele Tribunalului, după consultarea cu ceilalți membri, stabilește un termen în care părțile pot depune observații cu privire la obiecțiune.
4. Tribunalul decide dacă procedurile suplimentare referitoare la obiecțiunea formulată în conformitate cu alin (1) este oral. Acesta poate trata obiecția ca o întrebare preliminară sau o poate alătura la temeinicia litigiului. În cazul în care Tribunalul anulează excepția sau se alătură fondului, aceasta va stabili din nou limitele de timp pentru procedurile suplimentare.
5. Cu excepția cazului în care părțile au convenit asupra unei alte proceduri accelerate pentru formularea obiecțiilor preliminare, o petrecere poate, nu mai târziu de 30 zile după constituirea Tribunalului, și în orice caz înainte de prima ședință a Tribunalului, depune o obiecție potrivit căreia o cerere este în mod vădit fără merit legal. Partea trebuie să precizeze cât mai precis baza obiecției. Tribunalul, după ce au oferit părților posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la obiecție, trebuie, la prima sesiune sau imediat după aceea, notifica părțile despre decizia sa cu privire la obiecțiune. Decizia Tribunalului nu aduce atingere dreptului unei părți de a formula o obiecție în conformitate cu alin (1) sau pentru a obiecta, în cursul procedurii, că o cerere nu are merit legal.
6. Dacă Tribunalul decide că litigiul nu este de competența Centrului sau nu este de competența sa, sau că toate revendicările sunt în mod vădit fără merit legal, aceasta face o atribuire în acest sens.

Regulă 42 Mod implicit

1. Dacă o petrecere (în această regulă numită „partea implicită”) nu reușește să apară sau să prezinte cazul în orice etapă a procedurii, cealaltă parte poate, în orice moment înainte de întreruperea procedurii, solicită Tribunalului să se ocupe de întrebările care i-au fost prezentate și să pronunțe o hotărâre.
2. Tribunalul va notifica de îndată partea care a căzut în întâmpinare cu privire la o astfel de solicitare. Cu excepția cazului în care se consideră că partea respectivă nu intenționează să apară sau să își prezinte cauza în cadrul procedurii, va trebui, in acelasi timp, acordați o perioadă de har și în acest scop:
   • dacă partea respectivă nu a prezentat o pledoarie sau orice alt instrument în termenul stabilit, fixați un nou termen pentru depunerea sa; sau
   • dacă partea respectivă nu a reușit să apară sau să prezinte cauza în cadrul unei audieri, fixați o nouă dată pentru audiere.
3. Perioada de har nu trebuie, fără acordul celeilalte părți, depăși 60 zi.
4. După expirarea perioadei de har sau când, în conformitate cu alin (2), nu se acordă o astfel de perioadă, Tribunalul reia examinarea litigiului. Nerespectarea sau prezentarea cauzei a unei părți în culpă nu va fi considerată o admitere a afirmațiilor făcute de cealaltă parte.
5. Tribunalul examinează jurisdicția Centrului și competența proprie în litigiu și, dacă este satisfăcut, decide dacă observațiile făcute sunt întemeiate de fapt și de drept. În acest scop, aceasta poate, în orice etapă a procedurii, chemați partea care apare să depună observații, produce dovezi sau prezintă explicații orale.

Regulă 43 Decontarea și întreruperea

1. Dacă, înainte de acordarea premiului, părțile convin asupra soluționării litigiului sau în alt mod să întrerupă procedura, Tribunalul, sau secretarul general dacă Tribunalul nu a fost încă constituit, trebuie, la cererea lor scrisă, într-un ordin, luați notă de întreruperea procedurii.
2. Dacă părțile depun la secretarul general textul complet și semnat al soluționării lor și în scris solicită Tribunalului să includă această soluționare într-o hotărâre, Tribunalul poate înregistra soluționarea sub forma acordării sale.

Întreruperea la solicitarea unei părți

Dacă o parte solicită întreruperea procedurii, Tribunalul, sau secretarul general dacă Tribunalul nu a fost încă constituit, într-un ordin stabilește un termen în care cealaltă parte poate declara dacă se opune întreruperii. Dacă nu se face obiecțiuni în scris în termen, cealaltă parte se consideră că a fost dobândită în cadrul întreruperii și Tribunalului, sau, dacă este cazul, secretarul general, trebuie să ia notă de întreruperea procedurii. Dacă se face obiecțiune, procedura va continua.

Regulă 45 Întreruperea pentru nerespectarea părților în acțiune

În cazul în care părțile nu iau nicio măsură în procedură pe parcursul a șase luni consecutive sau în perioada în care pot fi de acord cu aprobarea Tribunalului, sau a secretarului general dacă Tribunalul nu a fost încă constituit, se consideră că au întrerupt procedura și Tribunalul, sau, dacă este cazul, secretarul general, trebuie, după notificare către părți, într-o ordine, luați notă de întrerupere.

Capitolul VI Premiul

Regulă 46 Pregătirea premiului

Premiul (inclusiv orice opinie individuală sau disidentă) se întocmește și se semnează în interior 120 zile după închiderea procedurii. Tribunalul poate, in orice caz, prelungiți această perioadă cu încă o dată 60 zile în care altfel ar fi incapabil să întocmească premiul.

Regulă 47 Premiul

1. Premiul va fi scris și va conține:
   • o desemnare precisă a fiecărei părți;
   • o declarație potrivit căreia Tribunalul a fost înființat în temeiul Convenției, și o descriere a metodei constituției sale;
   • numele fiecărui membru al tribunalului, și o identificare a autorității de numire a fiecăruia;
   • numele agenților, sfatul și avocații părților;
   • datele și locul ședințelor Tribunalului; (f) un rezumat al procedurii;
     • o declarație a faptelor constatate de Tribunal;
     • prezentările părților;
     • decizia Tribunalului cu privire la fiecare întrebare adresată acestuia, împreună cu motivele pe care se bazează decizia; și
     • orice decizie a Tribunalului cu privire la costul procedurii.
2. Hotărârea este semnată de membrii tribunalului care au votat pentru aceasta; se indică data fiecărei semnături.
3. Orice membru al tribunalului poate să-și atașeze opinia individuală asupra hotărârii, indiferent dacă el nu este de acord cu majoritatea sau nu, sau o declarație a dezacordului său.

Regulă 48 Redarea premiului

1. La semnarea ultimului arbitru care a semnat, secretarul general va promite imediat:
   1. autentificați textul original al premiului și depuneți-l în arhivele Centrului, împreună cu orice opinii individuale și declarații de disidență; și
   2. expediază o copie certificată a premiului (inclusiv opinii individuale și declarații de disidență) la fiecare parte, care indică data expedierii pe textul original și pe toate exemplarele.
2. Premiul se consideră că a fost acordat la data expedierii copiilor certificate.
3. Secretarul general, la cerere, pune la dispoziția unei părți copii certificate suplimentare ale premiului.
4. Centrul nu va publica premiul fără acordul părților. Centrul trebuie, in orice caz, includeți imediat în publicațiile sale extrase din raționamentul juridic al Tribunalului.

Decizii și rectificare suplimentare

1. În 45 zile după data la care a fost acordată atribuirea, oricare dintre părți poate solicita, în temeiul articolului 49(2) din Convenție, o decizie suplimentară privind, sau rectificarea, premiul. O astfel de cerere este adresată în scris secretarului general. Cererea trebuie:
   • identificați premiul la care se referă;
   • indicați data solicitării;
   • precizează în detaliu:
     • orice întrebare care, în opinia părții solicitante, Tribunalul a omis să decidă în cadrul hotărârii; și
     • orice eroare în acordarea pe care partea solicitantă încearcă să o rectifice; și
   • să fie însoțit de o taxă pentru depunerea cererii.
2. La primirea cererii și a taxei de cazare, secretarul general va îndata:
   • înregistrați solicitarea;
   • notificați părțile despre înregistrare;
   • transmite celeilalte părți o copie a cererii și a oricărei documente însoțitoare; și
   • transmite fiecărui membru al tribunalului o copie a notificării de înregistrare, împreună cu o copie a cererii și a oricărei documentații însoțitoare.
3. Președintele Tribunalului îi consultă pe membri dacă este necesar ca Tribunalul să se întâlnească pentru a examina cererea. Tribunalul stabilește un termen pentru ca părțile să depună observații la cerere și stabilește procedura pentru examinarea acesteia.
4. reguli 46-48 se aplică, mutatis mutandis, la orice decizie a Tribunalului în conformitate cu prezenta regulă.
5. În cazul în care secretarul general primește o cerere mai mult de 45 zile după acordarea premiului, el va refuza înregistrarea cererii și informează imediat partea solicitantă.

Capitolul VII Interpretare, Revizuirea și anularea premiului

Regulă 50 Aplicația

1. O cerere de interpretare, revizuirea sau anularea unei hotărâri va fi adresată în scris secretarului general și va:
   1. identificați premiul la care se referă;
   2. indicați data cererii;
   3. precizează în detaliu:
      • într-o cerere de interpretare, punctele precise în dispută;
      • într-o cerere de revizuire, în temeiul articolului 51(1) din Convenție, schimbarea căutată în atribuire, descoperirea unui fapt de o asemenea natură care afectează în mod decisiv premiul, și dovezi că, atunci când a fost pronunțată hotărârea, acest fapt nu a fost cunoscut Tribunalului și reclamantului, și faptul că ignorarea reclamantului cu privire la acest fapt nu s-a datorat neglijenței;
      • într-o cerere de anulare, în temeiul articolului 52(1) din Convenție, motivele pe care se bazează. Aceste motive sunt limitate la următoarele:
        • că Tribunalul nu a fost constituit în mod corespunzător;
        • că Tribunalul și-a depășit în mod evident competențele;
        • că a existat corupție din partea unui membru al Tribunalului;Reguli de arbitraj
        • că a existat o îndepărtare serioasă de la o regulă fundamentală de procedură;
        • că premiul nu a prezentat motivele pe care se bazează;
   4. să fie însoțit de plata unei taxe pentru depunerea cererii.
2. Fără a aduce atingere prevederilor alin (3), la primirea unei cereri și a taxei de cazare, secretarul general va îndata:
   • înregistrați cererea;
   • notificați părțile despre înregistrare; și
   • transmite celeilalte părți o copie a cererii și a oricărei documente însoțitoare.
3. Secretarul general va refuza înregistrarea unei cereri de candidatură:
   1. revizuire, dacă, în conformitate cu articolul 51(2) din Convenție, nu este făcut în interior 90 zile de la descoperirea noului fapt și, în orice caz, în termen de trei ani de la data la care a fost acordată atribuirea (sau orice decizie sau corectare ulterioară);
   2. anulare, dacă, în conformitate cu articolul 52(2) din Convenție, nu este făcut:
      1. în 120 zile după data la care a fost acordată atribuirea (sau orice decizie sau corectare ulterioară) dacă cererea se bazează pe oricare dintre motivele următoare:
         • Tribunalul nu a fost constituit corespunzător;
         • Tribunalul și-a depășit în mod evident competențele;
         • a existat o îndepărtare serioasă de la o regulă fundamentală de procedură;
         • premiul nu a indicat motivele pe care se bazează;
      2. în cazul corupției din partea unui membru al Tribunalului, în 120 zile după descoperirea acesteia, și în orice caz, în termen de trei ani de la data la care a fost acordată atribuirea (sau orice decizie sau corectare ulterioară).
4. Dacă secretarul general refuză să înregistreze o cerere de revizuire, sau anulare, acesta va notifica imediat părții solicitante refuzul său.

Regulă 51 Interpretare sau revizuire: Proceduri suplimentare

1. La înregistrarea unei cereri de interpretare sau revizuire a unui premiu, secretarul general va îndata:
   • transmite fiecărui membru al tribunalului inițial o copie a notificării de înregistrare, împreună cu o copie a cererii și a oricărei documentații însoțitoare; și
   • solicită fiecărui membru al tribunalului să-l informeze într-un termen specificat dacă respectivul membru este dispus să ia parte la examinarea cererii.
2. Dacă toți membrii Tribunalului își exprimă disponibilitatea de a lua parte la examinarea cererii, secretarul general va notifica astfel membrii tribunalului și părțile. La expedierea acestor notificări, Tribunalul va fi considerat reconstituit.
3. Dacă Tribunalul nu poate fi reconstituit în conformitate cu alin (2), secretarul general notifică părțile și le invită să continue, cât mai repede posibil, pentru a constitui un nou tribunal, inclusiv același număr de arbitri, și numit după aceeași metodă, ca originalul.

Regulă 52 Anulare: Proceduri suplimentare

1. La înregistrarea unei cereri de anulare a unei atribuții, secretarul general solicită imediat președintelui Consiliului de administrație numirea unui comitet ad-hoc în conformitate cu articolul 52(3) din Convenție.
2. Comitetul este considerat constituit la data la care secretarul general notifică părților că toți membrii au acceptat numirea lor. Înainte sau la prima sesiune a Comitetului, fiecare membru semnează o declarație conformă cu cea prevăzută în regulă 6(2).

Regulă 53 Reguli de procedură

Dispozițiile prezentelor reguli se aplică mutatis mutandis oricărei proceduri referitoare la interpretare, revizuirea sau anularea unei hotărâri și a deciziei Tribunalului sau a Comitetului.

Regulă 54 Perioada de executare a premiului

1. Partea care solicită interpretarea, revizuirea sau anularea unui premiu poate fi în cererea sa, și oricare dintre părți poate în orice moment înainte de dispunerea finală a cererii, solicitați o ședere în executarea unei părți sau a întregii atribuții la care se referă cererea. Tribunalul sau comitetul acordă prioritate examinării unei astfel de cereri.
2. Dacă o cerere de revizuire sau anulare a unei hotărâri conține o cerere de suspendare a executării acesteia, secretarul general, împreună cu avizul de înregistrare, informați ambele părți cu privire la șederea provizorie a acordării. De îndată ce Tribunalul sau Comitetul este constituit, acesta trebuie, dacă oricare dintre părți solicită, stăpânește înăuntru 30 zile pentru continuarea acestei șederi; cu excepția cazului în care decide să continue șederea, aceasta se va încheia automat.
3. Dacă s-a acordat o suspendare a executării în conformitate cu alin (1) sau a continuat în conformitate cu alin (2), Tribunalul sau Comitetul poate modifica în orice moment sau încetează șederea la cererea oricăreia dintre părți. Toate șederile se încheie automat la data la care se ia o decizie finală în cerere, cu excepția faptului că un comitet care acordă anularea parțială a unei hotărâri poate dispune suspendarea temporară a executării porțiunii neanulate pentru a da oricărei părți posibilitatea de a solicita oricărui nou tribunal constituit în conformitate cu art. 52(6) din Convenție de a acorda o ședere în conformitate cu regula 55(3).
4. O cerere în conformitate cu alin (1), (2) (teza a doua) sau

(3) precizează circumstanțele care necesită șederea sau modificarea sau încetarea acesteia. O cerere se acordă numai după ce Tribunalul sau Comitetul a oferit fiecărei părți posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

(5) Secretarul general va anunța de îndată ambele părți cu privire la suspendarea executării cu privire la orice atribuire și la modificarea sau încetarea unei astfel de șederi, care intră în vigoare la data la care trimite această notificare.

Regulă 55 Resemnarea litigiilor după o anulare

1. În cazul în care un comitet anulează o parte sau o parte a unei atribuții, oricare dintre părți poate solicita retrimiterea litigiului la un nou tribunal. O astfel de cerere este adresată în scris secretarului general și trebuie:
   1. identificați premiul la care se referă;
   2. indicați data solicitării;
   3. explicați în detaliu ce aspect al litigiului urmează să fie prezentat Tribunalului; și
   4. să fie însoțit de o taxă pentru depunerea cererii.
2. La primirea cererii și a taxei de cazare, secretarul general va îndata:
   1. înregistrați-l în Registrul de arbitraj;
   2. notifica ambele părți despre înregistrare;
   3. transmite celeilalte părți o copie a cererii și a oricărei documente însoțitoare; și
   4. invită părțile să continue, cât mai repede posibil, pentru a constitui un nou tribunal, inclusiv același număr de arbitri, și numit după aceeași metodă, ca originalul.
3. Dacă premiul inițial ar fi fost anulat doar parțial, noul tribunal nu va reconsidera nicio porțiune din hotărârea care nu este atât de anulată. Aceasta poate, in orice caz, în conformitate cu procedurile prevăzute în regulă 54, rămâne sau continuă să rămână în executarea porțiunii neanulate a acordării până la data pronunțării propriei atribuții.
4. Cu excepția cazului în care se prevede altfel la alineatele (1)-(3), prezentele reguli se aplică unei proceduri pentru o dispută retrimisă în același mod ca și cum litigiul ar fi fost prezentat în conformitate cu regulile instituției.

Capitolul VIII Dispoziții generale

Regulă 56 Dispoziții finale

1. Textele prezentelor reguli în fiecare limbă oficială a Centrului sunt la fel de autentice.
2. Aceste reguli pot fi citate drept „Regulile de arbitraj” ale Centrului.