Când se abordează contextul în interpretarea tratatelor, punctul de referință principal este Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor („Convenția de la Viena“). Convenția de la Viena a fost adoptată la data de 23 Mai 1969 de către Organizația Națiunilor Unite.[1] A intrat în vigoare pentru părțile inițiale la data de 27 ianuarie 1980.[2] Convenția de la Viena constituie unul dintre cele mai importante instrumente ale dreptului tratat și este cunoscută sub numele de „tratat asupra tratatelor“.[3] În ziua de azi, Convenția de la Viena a fost ratificată de 116 State și semnat de 45 alții.[4]
Când vine vorba de considerente de context în interpretarea tratatelor, punctul de plecare evident este articolul 31 din Convenția de la Viena. cu toate acestea, oricât de paradoxal ar părea, în cuvintele unui autor, aceasta și alte prevederi ale Convenției de la Viena au nevoie de „îndrumare” pentru a fi aplicate corect, deoarece sunt departe de a fi simple.[5]
Se consideră că unele dintre regulile Convenției de la Viena constituie „o reflectare a dreptului internațional cutumiar“, iar unele state care nu au ratificat chiar au recunoscut acest lucru în mod expres.[6] De exemplu, regulile de interpretare consacrate la art 31 la 33 ale Convenției de la Viena sunt considerate ca parte a dreptului internațional cutumiar.[7]
Articol 31 din Convenția de la Viena, Regula generală de interpretare
1. Un tratat va fi interpretat cu bună-credință în conformitate cu sensul obișnuit care trebuie acordat termenilor tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și scopului său..
2. Contextul în sensul interpretării unui tratat va cuprinde, pe lângă text, inclusiv preambulul și anexele sale:
(A) orice acord legat de tratat care a fost încheiat între toate părțile în legătură cu încheierea tratatului;
(b) orice instrument care a fost făcut de una sau mai multe părți în legătură cu încheierea tratatului și acceptat de celelalte părți ca instrument legat de tratat.
3. Se va lua în calcul, împreună cu contextul:
(A) orice înţelegere ulterioară între părţi cu privire la interpretarea tratatului sau aplicarea prevederilor acestuia;
(b) orice practică ulterioară în aplicarea tratatului care stabilește acordul părților cu privire la interpretarea acestuia;
(c) orice norme relevante de drept internațional aplicabile în relațiile dintre părți.
4. Un termen special va fi acordat unui termen dacă se stabilește că părțile au intenționat acest lucru.
Articol 31 se numește „regula generala“, în opoziție cu „mijloace suplimentare de interpretare” anexat la articolul 32 din Convenția de la Viena. Se consideră că între cele două prevederi există o ierarhie: Articol 31 are prioritate pentru a păstra limbajul simplu al tratatului, în timp ce articolul 32 poate fi invocat numai în cazurile în care art 31 produce „ambiguu, obscur, rezultate vădit absurde sau nerezonabile“.[8]
„context” conform art 31 este, prin urmare, ambele legate de (eu) textul tratatului, inclusiv preambulul și anexele sale (adică, secţiuni 1 și 2) și a (ii) identificarea în Convenția de la Viena a altor elemente enumerate la paragrafe (A) și (b) al Secţiunii 2 a articolului 31. Convenția de la Viena prevede astfel „material care trebuie luat în considerare ca context de formare“.[9] Context conform art 31 nu trebuie confundat cu „împrejurările de [...] concluzie” din tratatul în temeiul art 32, care se referă, de exemplu, la „mediul politico-economic” a încheierii unui tratat.[10]
Motivul principal pentru a analiza contextul în interpretarea tratatului este de a confirma sensul obișnuit dat termenilor tratatului sau de a identifica un astfel de sens în caz de îndoială..[11]
Ca și Comisia de drept internațional (ILC) a afirmat în comentariile sale la Proiectul de articole din Legea tratatelor, „Odată ce s-a stabilit – și în acest sens Comisia a fost unanimă – că punctul de plecare al interpretării este sensul textului, logica indică „sensul obișnuit care trebuie acordat termenilor tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și scopului acestuia” ar trebui să fie primul element care trebuie menționat. asemănător, logica sugerează că elementele cuprinse în „context” ar trebui să fie următoarele care trebuie menționate, deoarece fac parte sau sunt strâns legate de text.“.[12]
Contextul tratatului care decurge din textul acestuia – Termenii tratatului în contextul lor
Contextul imediat al tratatului cuprinde construcția gramaticală sau sintaxa dispoziției în care se află un cuvânt care necesită interpretare..[13]
Titlurile și titlurile pot servi, de asemenea, drept ghid pentru determinarea contextului în interpretarea tratatelor. De exemplu, în Flacără înăuntru. Bulgaria, tribunalul a analizat articolul 17 (în partea a III-a) din Tratatul privind Carta Energiei, care se intitulează „Neaplicarea părții III în anumite circumstanțe“, și care își rezervă dreptul părților de a refuza avantajele prezentei părți a III-a (adică, protecția de fond a investitorilor în temeiul părții III) oricărei persoane juridice deținute sau controlate de cetățeni ai unui stat care nu este parte la TCE, dacă entitatea respectivă nu are activități comerciale substanțiale în statul parte în care este înființată. Tribunalul s-a bazat pe titlul părții a III-a pentru a-și confirma interpretarea conform căreia refuzul protecției în temeiul articolului 17 a exclus doar drepturile din partea a III-a, dar nu a împiedicat-o să-și exercite jurisdicția în temeiul părții a V-a pentru a determina dacă, asupra faptelor, Articol 17 fusese invocat în mod corespunzător (Bulgaria a ridicat o obiecție de jurisdicție pe motiv că articolul 17 a fost aplicabil, adică, nu existau drepturi care să poată da naștere unei cereri în temeiul părții V).[14]
Un alt element care poate fi luat în considerare pentru a determina contextul în interpretarea tratatului este preambulul tratatului, care include de obicei scopurile, motivaţia şi considerentele în elaborarea tratatului[15] întrucât ajută la înțelegerea și identificarea scopului și obiectului tratatului.[16]
Punctuația joacă, de asemenea, un rol în interpretarea termenilor tratatului în contextul lor.[17]
In cele din urma, legătura dintre termenii tratatului în contextul lor și „obiect și scop” din tratat, astfel cum este prevăzut la art 31(1) a Convenției de la Viena este ilustrată în Aplicarea Convenției pentru prevenirea și pedepsirea infracțiunii de genocid unde CIJ a reținut că „ar fi contrar obiectului prevederii [Articolul VI din Convenția de genocid] să interpreteze restrictiv noţiunea de „tribunal penal internaţional” pentru a exclude din aceasta o instanţă care, ca și în cazul TPII, a fost creat în conformitate cu o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite adoptată în temeiul Capitolului VII al Cartei.“[18] Acest lucru sa întâmplat în ciuda faptului că Curtea nu a legat această abordare de nicio dispoziție specială din regula generală de interpretare; pur și simplu a citit dispoziția în cauză în contextul său pentru a ține seama de obiectul și scopul acesteia.[19]
Contextul tratatului decurgând din surse suplimentare
Aici, contextul în interpretarea tratatelor se regăsește în sursele suplimentare enumerate la art 31(2), care vin în plus față de textul tratatului, preambul și anexe.
Primul, paragraf (A) menționează acordurile referitoare la tratatul încheiat între toate părțile în legătură cu încheierea acelui tratat. Aceasta constă de obicei din note diplomatice, de exemplu, schimbate în legătură cu tratatul.[20]
Apoi, paragraf (b) menționează instrumentele făcute de una sau mai multe părți în legătură cu încheierea tratatului și acceptate de celelalte părți ca instrumente legate de tratat. Acest lucru poate fi ilustrat prin ordinele executive care direcționează transferul activelor iraniene emise de președintele Jimmy Carter la semnarea Acordurilor de la Alger. 19 ianuarie 1981, punând capăt crizei ostaticilor din Iran, care erau documente complet separate de Acorduri și au fost acceptate de Iran. Ulterior, Tribunalul care se ocupă de revendicările Iran-Statele Unite s-a bazat pe ei pentru a interpreta acordurile..[21]
După cum a subliniat ILC în comentariul său la Proiectul de articole din Legea tratatelor, „Principiul pe care această prevedere [Articol 31(2)] se bazează este că a documentul unilateral nu poate fi considerat ca făcând parte a „contextului” în sensul art 27 [articolul propriu-zis 31] dacă nu nu numai că a fost făcută în legătură cu concluzia a tratatului dar raportul acestuia cu tratatul a fost acceptat în același mod de către celelalte părți.“
în plus, conform articolului 31(3), împreună cu contextul, interpretul trebuie să ia în considerare:
(A) orice înţelegere ulterioară între părţi cu privire la interpretarea tratatului sau aplicarea prevederilor acestuia;
(b) orice practică ulterioară în aplicarea tratatului care stabilește acordul părților cu privire la interpretarea acestuia;
(c) orice norme relevante de drept internațional aplicabile în relațiile dintre părți.
Mijloace suplimentare de interpretare
Articol 32 din Convenția de la Viena, Mijloace suplimentare de interpretare, prevede:
Se poate recurge la mijloace suplimentare de interpretare, inclusiv lucrările pregătitoare ale tratatului și împrejurările încheierii acestuia, pentru a confirma sensul rezultat din aplicarea articolului 31, sau pentru a determina sensul când interpretarea conform articolului 31:
(A) lasă sensul ambiguu sau obscur; sau
(b) duce la un rezultat care este vădit absurd sau nejustificat.
Un număr de tribunale au considerat că articolul 32 din Convenția de la Viena permite recurgerea ca mijloc suplimentar de interpretare, în plus față de un tratat „munca pregatitoare" si "împrejurările încheierii acesteia“, așa cum este indicat de cuvântul „inclusiv“, la alte mijloace de interpretare suplimentare care pot fi aplicate pentru a confirma sensul rezultat din aplicarea art 31 din Convenția de la Viena.[22] Aceste tribunale au susținut că „Articol 38(1)(d) din Statutul Curții Internaționale de Justiție prevede că deciziile și hotărârile judecătorești sunt aplicabile pentru interpretarea dreptului internațional public ca „mijloace subsidiare”. Prin urmare, aceste materiale juridice pot fi considerate „mijloace suplimentare de interpretare” în sensul art 32 VCLT.“[23]
Așa cum sa menționat mai sus, aceste materiale suplimentare ar trebui, in orice caz, servesc tribunalului doar pentru a confirma o semnificație anterioară sau pentru a soluționa o problemă de interpretare care decurge din art 31.[24]
Context în interpretarea tratatelor, prin urmare, acoperă o gamă largă de elemente atât interne ale tratatului în sine, cât și externe. Împreună, aceste componente ajută la înțelegerea prevederilor tratatului.
[1] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 1: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 2.
[2] Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor (Convenția de la Viena), 23 Mai 1969.
[3] Convenția de la Viena, 23 Mai 1969.
[4] Intrarea în colecția Tratatului Națiunilor Unite privind Convenția de la Viena (ultima accesare 25 Aprilie 2024).
[5] R. Gardiner, Interpretarea Tratatului (2nd edn., 2015), p. 7.
[6] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 1: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 17.
[7] R. Gardiner, Interpretarea Tratatului (2nd edn., 2015), p. 163.
[8] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 118. Aceasta se bazează pe formularea articolului 32 din Convenția de la Viena, care se citește după cum urmează: „Se poate recurge la mijloace suplimentare de interpretare, inclusiv lucrările pregătitoare ale tratatului și împrejurările încheierii acestuia, pentru a confirma sensul rezultat din aplicarea articolului 31, sau pentru a determina sensul când interpretarea conform articolului 31: (A) lasă sensul ambiguu sau obscur; sau (b) duce la un rezultat care este vădit absurd sau nejustificat.“
[9] R. Gardiner, Interpretarea Tratatului (2nd edn., 2015), p. 197.
[10] R. Gardiner, Interpretarea Tratatului (2nd edn., 2015), p. 197.
[11] R. Gardiner, Interpretarea Tratatului (2nd edn., 2015), p. 198.
[12] Comisia de drept internațional, Proiect de articole privind dreptul tratatelor (1966), Articole 27-28 (din care articolele Convenţiei de la Viena 31 și 32 dezvoltat practic neschimbat), Cmt. 9.
[13] Vedea, de exemplu., Teren, Disputa insulară și frontiera maritimă (El Salvador/Honduras: Nicaragua intervenind) Hotărâre, 11 Septembrie 1992, Rep. ICJ. 351, cel mai bun. 373-374, unde problema era dacă CIJ avea autoritatea de a delimita frontierele maritime în litigiu. Întrebarea privind formularea a fost dacă sintagma din acordul dintre părțile în litigiu „determinarea unei situatii juridice” a fost echivalent cu ”delimitare“. CIJ a decis că, în timp ce cuvântul „a determina" în limba engleză (și "a determina" in spaniola) ar putea implica delimitare, trebuia înțeles în contextul său specific. În cazul la îndemână, obiectul verbului „a determina” nu erau spațiile maritime în sine, ci mai degrabă situația lor juridică, în special în comparație cu alte acorduri conexe. În plus,, decizia a evidențiat că ambele părți în dispută au recunoscut că disputa era mai degrabă o chestiune de suveranitate decât una de delimitare.. Prin urmare, CIJ a concluzionat că interpretarea „a determina” a însemna delimitare în acest context ar fi în contradicție cu contextul mai larg al tratatului și cu intențiile părților implicate.
[14] Flacără înăuntru. Bulgaria, Cazul ICSID nr. ARB / 03/24, Decizia privind jurisdicția, 8 februarie 2005, pentru. 147.
[15] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 206.
[16] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 206.
[17] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 207.
[18] Aplicarea Convenției pentru prevenirea și pedepsirea infracțiunii de genocid (Bosnia și Herțegovina v Serbia și Muntenegru) 26 februarie 2007, Rep. ICJ. 43, cel mai bun. 160 și 445.
[19] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 210.
[20] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 116.
[21] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 116.
[22] The Canadian Cattlemen for Fair Trade v. Statele Unite ale Americii, Premiul pentru jurisdicție, 28 ianuarie 2008, pentru. 50; Corporația Chevron (Statele Unite ale Americii) și Texaco Petroleum Company (Statele Unite ale Americii) v. Ecuador, Cazul PCA nr. 34877, Premiul interimar, 1 decembrie 2008, pentru. 121; Caratube International Oil Company LLP v. Kazahstan, Cazul ICSID nr. ARB / 08/12, Decizia privind măsurile provizorii, 31 iulie 2009, pentru. 71.
[23] The Canadian Cattlemen for Fair Trade v. Statele Unite ale Americii, Premiul pentru jurisdicție, 28 ianuarie 2008, pentru. 50; Corporația Chevron (Statele Unite ale Americii) și Texaco Petroleum Company (Statele Unite ale Americii) v. Ecuador, Cazul PCA nr. 34877, Premiul interimar, 1 decembrie 2008, pentru. 121; Caratube International Oil Company LLP v. Kazahstan, Cazul ICSID nr. ARB / 08/12, Decizia privind măsurile provizorii, 31 iulie 2009, pentru. 71.
[24] E. Shirlow și K. Împunge, Capitol 6: O introducere în VCLT și rolul său în ISDS: Privind in urma, Abia aştept, în E. Shirlow și K. Împunge, Convenția de la Viena privind legile tratatelor în litigiile dintre investitori și state: Evoluție și istorie (2022), p. 118.