De Turgut Aycan Ozcan & Timuçin Demir
Tot ceea ce privește decizia Comitetului Ad-Hoc de la Kılıç privind anularea, desigur, a început cu decizia pronunțată în cazul ICSID între o companie de construcții turcești, Kılıç Construction Import Export Export Industry and Trade Inc. ("Sword"), și Turkmenistan. Kılıç a depus un dosar ICSID (Cazul ICSID nr. ARB / 10/01) împotriva Turkmenistanului pe baza 1992 Turcia-Turkmenistan BIT („BIT”). În acest caz, Turkmenistan a susținut că tribunalul ICSID nu avea competență, întrucât prevederea BIT de soluționare a litigiilor (Articol 7(2) din BIT)[eu] mai întâi impune investitorului să apeleze la instanțele locale ale statului gazdă și, când instanțele locale nu dau o decizie finală în termen de un an, atunci investitorul poate înainta cererea sa pe forumurile internaționale de arbitraj, anume ICSID, UNCITRAL sau ICC.
După analizarea argumentelor și a faptelor prezentate de Kılıç și Turkmenistan cu privire la interpretarea articolului 7(2) din BIT, tribunalul Kılıç a decis că Kılıç ar trebui să recurgă mai întâi la instanțele locale din Turkmenistan și, numai dacă o hotărâre definitivă nu este pronunțată de instanțele turkmene într-un an, Kılıç se poate aplica atunci arbitrajului internațional.[ii]
in orice caz, într-un caz recent ICSID între un investitor turc și o companie de construcții (Muhammet Çap & Sehil Construction Industry and Trade Ltd. Sti. ("Sehil") și Turkmenistan (Cazul ICSID nr. ARB / 12/06 de 13 februarie 2015), tribunalul a decis acest articol 7(2) din BIT acordă un drept opțional investitorului. Spre deosebire de tribunalul Kılıç, tribunalul Sehil s-a concentrat asupra obiectului și scopului BIT, luând în considerare notele explicative transmise Parlamentului turc în timpul ratificării BIT și declarația martorului unui oficial turc care a fost implicat în pregătirea BIT în 1992. După analizarea tuturor faptelor anterioare, tribunalul Sehil a concluzionat că, în temeiul articolului 7(2) din BIT, investitorii pot depune litigiile lor la instanțele locale ale statului gazdă sau direct la arbitrajul internațional. În orice caz, un investitor care alege să meargă la instanțele locale ale statului gazdă și primește o decizie finală în termen de un an, și-a pierdut dreptul de a aduce litigiul în fața unui forum internațional de arbitraj.[iii]
Desigur, aceste două concluzii diferite făcute de două tribunale diferite ICSID creează o divergență accentuată asupra interpretării articolului 7(2) din BIT și nu există nicio îndoială că va obliga celelalte tribunale care se ocupă de aceeași problemă să facă o analiză detaliată a obiectului și scopului BIT., intenția redactoarelor BIT și a faptelor transmise de părți de a determina hotărâri bine direcționate dacă investitorii pot solicita direct arbitrajul internațional fără a apela mai întâi la instanțele locale ale statului gazdă.
Mai recent, pe 14 iulie 2015, Comitetul Ad-Hoc de la Kılıç („Comitet“) constituit pentru procedura de anulare inițiată de Kılıç nu a intrat în dezbaterea privind sensul articolului 7(2) din BIT și a decis că motivele de anulare prevăzute în articolul 52 din Convenția ICSID nu se aplică cazului în cauză.[Iv] Prin urmare, devine din nou evident că procedura de anulare nu încearcă să reîncepere probleme de fapt sau de lege și se limitează la motive foarte specifice, cum ar fi un exces de putere manifestat de un tribunal arbitral., nerespectarea motivelor sale, sau o îndepărtare serioasă de la o regulă fundamentală de procedură.
Comitetul a declarat în mai multe rânduri în decizia sa că nu are dreptul să facă o a doua analiză, ghici sau comentează sensul articolului 7.2 din BIT. De exemplu, a declarat că: „… Documentele contestate de respondent au fost prezentate în sprijinul argumentelor care urmăresc o reinterpretare a articolului VII.2 de către acest comitet, o sarcină care depășește mandatul său, după cum a explicat Comitetul mai târziu în această decizie. "[v]
În plus, de asemenea, comitetul a susținut că „[eu]Comitetul nu trebuie să ajungă la propria concluzie cu privire la faptul dacă textul articolului VII.2 pentru versiunea în limba engleză autentică a BIT este ambiguu sau obscur ... Pentru Comitet, ceea ce este relevant este faptul că Tribunalul a ajuns la concluziile sale după ce a ascultat părțile, analizând textul și întrebând traducătorul. ”[noi]
In cele din urma, Comitetul a concluzionat că "Revizuirea interpretărilor și concluziilor tribunalelor pentru a obține uniformitatea jurisprudenței nu este un obiectiv în termenii limitați ai comisiei de anulare."[vii]
Concluziile menționate anterior de Comitet indică în mod clar că s-a abținut de la a ghici în al doilea rând sensul dispozițiilor de soluționare a litigiilor din BIT Turcia-Turkmenistan. Mai important, decizia Comitetului arată că reinterpretarea articolului 7(2) din BIT nu este nici necesară anularea unei atribuții în temeiul articolului 52 din Convenția ICSID și nici în legătură cu motivele anulării.
In concluzie, este clar că Decizia privind anularea dată de Comitetul Kılı Ad-Hoc nu are niciun efect asupra interpretării articolului 7(2) din BIT. Pe de altă parte, noi concluzii care vor fi aduse de tribunalele care tratează aceeași problemă în viitor vor avea, fără îndoială, un rol important în realizarea uniformității jurisprudenței privind interpretarea dispozițiilor privind rezolvarea litigiilor din BIT Turcia-Turkmenistan..
[eu] Articol 7.2 din BIT se citește după cum urmează:
„Dacă aceste litigii nu pot fi soluționate în acest mod în termen de șase luni de la data notificării scrise menționate la alin 1, litigiul poate fi depus, după cum poate alege investitorul, la:
- Centrul internațional de soluționare a litigiilor de investiții (ICSID) instituită de „Convenția privind soluționarea litigiilor de investiții între state și resortisanții altor state”, (în cazul în care ambele părți devin semnatare ale prezentei convenții.)
- Curtea de arbitraj ad-hoc prevăzută în conformitate cu Regulile de procedură de arbitraj ale Comisiei Națiunilor Unite pentru Dreptul Comerțului Internațional (UNCITRAL), (în cazul în care ambele părți sunt membre ale U.N.)
(c) Curtea de Arbitraj a Internaționalului Paris [sic] Camera de Comert,
cu conditia ca, dacă investitorul în cauză a adus litigiul în fața instanțelor de justiție ale părții care este parte la diferend iar un premiu final nu a fost acordat într-un an.“
[ii] Kılıç Construction Import Export Export Industry and Trade Inc.. Turkmenistan, (Cazul ICSID nr. ARB / 10/1) Decizia privind articolul VII.2 din Tratatul bilateral de investiții Turcia - Turkmenistan, 7 Mai 2012 și Premiul, 2 iulie 2013
[iii] Muhammet Çap & Sehil Insaat Endustri ve Ticaret Ltd. Sti. și Turkmenistan (Cazul ICSID nr. ARB / 12/06) Decizia privind obiecția respondentului la jurisdicție în temeiul articolului VII(2) din Tratatul bilateral de investiții Turcia-Turkmenistan, 13 februarie 2015
[Iv] Kılıç Construction Import Export Export Industry and Trade Inc.. Turkmenistan, (Cazul ICSID nr. ARB / 10/1), Decizie privind anularea, 14 iulie 2015
[v] Kılıç Construction Import Export Export Industry and Trade Inc.. Turkmenistan, (Cazul ICSID nr. ARB / 10/1), Decizie privind anularea, 14 iulie 2015, ¶96
[noi] Kılıç Construction Import Export Export Industry and Trade Inc.. Turkmenistan, (Cazul ICSID nr. ARB / 10/1), Decizie privind anularea, 14 iulie 2015, ¶113
[vii] Kılıç Construction Import Export Export Industry and Trade Inc.. Turkmenistan, (Cazul ICSID nr. ARB / 10/1), Decizie privind anularea, 14 iulie 2015, ¶118