Traducerile joacă un rol crucial în arbitrajul internațional. Într-un forum în care sunt implicate mai multe naționalități și limbi, utilizarea traducerilor este comună. in orice caz, mulți utilizatori de arbitraj, si avocati, să nu fie conștienți de provocările traducerilor juridice. În timp ce provocările lingvistice pot crește timpul și costurile, se acordă puțină atenție complexității diferențelor de limbă și posibilului impact al traducerilor greșite, despre care se va discuta în paragrafele următoare.
Limba procedurii: De ce sunt necesare traduceri în arbitrajul internațional?
În arbitraj, o problemă comună se referă la limba care va fi folosită în cadrul procedurilor. tipic, regulile de arbitraj permit părților să aleagă limba(s) pentru a fi utilizate în arbitraj fără limitare (uneori, dar rareori din cauza ineficienţelor sale, două limbi pot fi folosite simultan).[1]
De fapt, multe instituții de arbitraj recomandă părților să desemneze limba arbitrajului în acordul lor de arbitraj pentru a evita discordia după ce a început arbitrajul.[2] De exemplu, de Reguli de arbitraj UNCITRAL recomandă un model de clauză arbitrală care să includă „[T]limba care va fi folosită în procedura arbitrală.“[3]
asemănător, comentariul la Clauza de arbitraj standard ICC prevede că „poate fi de dorit pentru [petrecerile] sa stipuleze locul si limba arbitrajului“. De asemenea, de Centrul internațional de soluționare a litigiilor (ICDR) recomandă limba care urmează să fie adăugată la acordul părților:[4]
Părțile pot prevedea arbitrajul disputelor viitoare prin introducerea următoarei clauze în contractele lor:
Orice controversă sau reclamație care decurge din sau este legată de acest contract, sau încălcarea acesteia, va fi stabilit prin arbitraj administrat de Centrul Internațional pentru Soluționarea Litigiilor în conformitate cu Regulile sale internaționale de arbitraj.
Părțile ar trebui să ia în considerare adăugarea:
A. Numărul arbitrilor este (unul sau trei);
b. Locul arbitrajului va fi [oraș, (provincie sau stat), țară]; și
c. Limba arbitrajului este [...]
Dacă părțile nu precizează limba, tribunalul arbitral este în general împuternicit să decidă o anumită limbă care urmează să fie utilizată. În această privință, Articol 20 din Reguli de arbitraj ICC prevede în mod expres că limba(s) arbitrajului va fi stabilit de tribunalul arbitral în cazul în care părțile nu ajung la un acord:[5]
În absența unui acord al părților, tribunalul arbitral stabilește limba sau limbile arbitrajului, având în vedere toate circumstanțele relevante, inclusiv limba contractului.
Articol 19.1 din Regulile de arbitraj UNCITRAL autorizează, de asemenea, tribunalele să determine limba(s) pentru a fi utilizate în cadrul procedurilor:[6]
Sub rezerva unui acord al părților, tribunalul arbitral va, imediat după numirea sa, stabilește limba sau limbile care vor fi utilizate în procedură. Această determinare se aplică declarației de revendicare, întâmpinarea, și orice alte declarații scrise și, dacă au loc audieri orale, la limba sau limbile care vor fi folosite în astfel de audieri.
Odată ce limba este determinată, poate apărea nevoia de traduceri. Nu multe reguli de arbitraj au prevederi specifice referitoare la traduceri. Un exemplu notabil, in orice caz, este articolul 19.2 din Regulile de arbitraj UNCITRAL, care conferă tribunalului arbitral puterea de apreciere explicită de a dispune documente, transmise în limba originală, pentru a fi tradus în limbă(s) a arbitrajului:[7]
Tribunalul arbitral poate dispune ca orice documente anexată la întâmpinare sau la întâmpinare, și orice documente suplimentare sau probe prezentate în cursul procedurii, livrate în limba lor originală, va fi însoțită de o traducere în limba sau limbile convenite de părți sau stabilite de tribunalul arbitral.
Asta a spus, traducerile pot fi necesare în diverse circumstanțe pe parcursul procedurii arbitrale. Nu are rost să depunem un document care nu poate fi citit de toți membrii tribunalului arbitral.
Traducerea depunerilor scrise și a dovezilor în arbitrajul internațional
Observațiile scrise ale părților
Mai ales, observațiile scrise ale părților sunt redactate în limba arbitrajului. prin urmare, nu va fi nevoie de traducere a memoriilor părților. cu toate acestea, așa cum sa arătat mai sus, arbitrajul poate fi bilingv. In acest caz, ar putea fi necesară traducerea documentelor scrise, macar, pentru una dintre limbi.[8]
Legea aplicabilă litigiului
Legislația străină ar trebui tradusă dacă originalul diferă de limba arbitrajului. Unele instrumente internaționale și tratate bilaterale de investiții sunt încheiate în mai multe limbi, ceea ce reduce nevoia de traducere. De exemplu, textul original al Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor a fost prezentat în chineză, Engleză, limba franceza, Rusia, si spaniola, care sunt la fel de acceptate.[9]
Contractul de bază
În timp ce arbitrii sunt susceptibili să ia în considerare limba contractului atunci când stabilesc limba arbitrajului (vedea, ex, Articol 20 din Regulile de arbitraj ale ICC), este încă posibil ca arbitrajul să se desfășoare în mai multe limbi. În acest caz, probabil că va apărea nevoia de traducere.
Trebuie remarcat faptul că traducerile termenilor comerciali și juridici încorporați în contractul original trebuie traduse cu atenție pentru a evita interpretarea greșită a dispozițiilor relevante.(s).
Evidenta documentara
Documentele traduse pot fi o parte importantă a dovezilor. De exemplu, părțile pot transmite comunicări, scrisori, e-mailuri, Mesaje WhatsApp, Tweets, certificate, licențe, comunicate de presă, documente oficiale precum hotărârile judecătorești, și orice alt document pe care îl consideră relevant pentru caz. În acest sens, Articol 3.12(e) din Regulile IBA privind luarea probelor în arbitrajul internațional prevede în mod expres că „[d]actele într-o altă limbă decât limba arbitrajului care sunt înaintate Tribunalului Arbitral vor fi însoțite de traduceri marcate ca atare.“[10]
Traducerea dovezilor documentare devine parte a procesului de constatare a faptelor.[11] Cu alte cuvinte, traducerea va afecta conținutul probelor și va intra în sfera de aplicare a instrumentelor soft law privind probele, la fel ca Regulile IBA privind luarea probelor în arbitrajul internațional. Prin urmare, traducerea oricărui document justificativ în limba arbitrajului poate fi contestată de partea adversă.
În toate aceste cazuri, traducătorii selectați ar trebui, în mod ideal, să aibă expertiza și pregătirea potrivită pentru a înțelege subtilitățile sistemului juridic al unei țări și semnificația expresiilor legale relevante., în timp ce consilierul ar trebui să fie judicios în a determina ce documente justifică producerea și traducerea, având în vedere timpul și costurile suplimentare care sunt implicate atunci când producerea probelor într-o limbă străină.
Traducerea declarațiilor martorilor și a rapoartelor de experți în arbitrajul internațional
Prezentarea martorilor și experților este un alt domeniu în care problemele lingvistice pot fi deosebit de semnificative.
Dacă un martor nu cunoaște limba arbitrajului, cel mai bun mod de acțiune este să ceri martorului să-și pregătească declarația în limba sa maternă, și să depună originalul însoțit de o traducere bună.[12] Acest lucru va crește șansele ca martorul să fie cu adevărat confortabil să depună mărturie la audierea probatorie.[13] După cum notează un comentator, cea mai semnificativă valoare a unei declarații orale este comunicarea eficientă,[14] prin urmare, dacă martorul nu este confortabil să depună mărturie în limba arbitrajului, el/ea nu ar trebui să ezite să apeleze la un interpret cu expertiza corespunzătoare.
Aceleași considerații sunt relevante pentru experți. Rapoartele de expertiză pot fi transmise și într-o limbă străină, cu condiția să fie însoțite de o traducere exactă.
Majoritatea regulilor instituționale nu prevăd o prevedere specifică cu privire la traducerea declarațiilor martorilor sau a rapoartelor de expertiză. Prin urmare, este în autonomia părților să asigure traducerea și interpretarea corespunzătoare. În aceeași ordine de idei, este în competența tribunalului arbitral să solicite părții care prezintă martorul sau expertiza să furnizeze, pe cheltuiala proprie, traducere și interpretare.[15]
Costurile pentru traducătorii și interpreții numiți de tribunalul arbitral fac parte din costurile de arbitraj, in orice caz. Aceste costuri sunt de obicei supuse avansurilor la costuri care urmează să fie plătite de către părți.[16] De exemplu, de Reglementările administrative și financiare ale Centrului Internațional de Soluționare a Litigiilor Investiționale (ICSID) prevăd că secretarul general poate furniza traducerea documentelor, sau interpretări, ca parte a asistenței Secretariatului pentru tribunale:[17]
Secretarul general poate, de asemenea, să furnizeze, prin utilizarea personalului și a echipamentului Centrului sau al persoanelor angajate și a echipamentelor achiziționate în timp scurt, alte servicii necesare desfășurării procedurilor, precum duplicarea și traducerea documentelor, sau interpretări din și către o altă limbă decât o limbă oficială a Centrului.
De asemenea, Regulile elvețiene de arbitraj internațional, in schimb, furnizați doar că „[A]se iau măsuri pentru traducerea declarațiilor orale făcute în cadrul unei ședințe […] dacă acest lucru este considerat necesar de către tribunal.“[18]
Traduceri simple sau jurate în arbitraj?
Majoritatea regulilor de arbitraj nu impun traduceri certificate, decât dacă tribunalul decide să le dispună. Unele legislații interne, in orice caz, cere ca toate traducerile să fie făcute de un „autorizat” translator.[19] In acest caz, procedurile desfășurate în aceste jurisdicții sunt supuse acestei cerințe.[20]
Tribunalele arbitrale sunt, de asemenea, împuternicite să decidă asupra mijloacelor adecvate pentru a trata traducerile suspecte, care poate și apar. De exemplu, tribunalele pot dispune efectuarea de traduceri jurate (în cazul în care au fost furnizate numai traduceri neoficiale), numiți un anumit traducător sau interpret, sau pur și simplu trageți concluzii adverse asupra unor fragmente, mai ales în cazul în care partea adversă identifică grave erori de fond în traduceri.[21]
În plus,, deși există o prima facie prezumția că părțile acționează cu bună-credință (pe tot parcursul procedurii), oricine vorbește o limbă străină știe că cuvintele și expresiile într-o limbă s-ar putea să nu capteze sensul perfect al altei limbi. Prin urmare, partea adversă poate contesta oricând conținutul oricărei traduceri depuse. Chiar și membrii tribunalului arbitral pot ridica întrebări cu privire la traducere dacă sunt familiarizați cu limba originală a documentului.[22] Mai mult de un caz are, de fapt, a activat traduceri discutabile, deci este importantă revizuirea caracterului adecvat al traducerilor.
Pe de altă parte, instanțele naționale cer de obicei ca documentele să fie traduse oficial. Pentru executarea hotărârilor arbitrale, instanțele acceptă de obicei ca traducerea oficială să fie făcută fie în țara în care a fost pronunțată hotărârea, sau în țara în care se solicită executarea, sau ca traducerea să fie certificată de un traducător autorizat din oricare dintre țări.[23] Certificarea de către un organism diplomatic, în acest caz, poate fi suficient.[24]
Concluzie
Nu se poate sublinia prea mult importanța traducerilor adecvate în arbitrajul internațional. Traducerile inexacte pot duce la timp suplimentar petrecut pentru revizuirea textelor și jargonului de neînțeles, și poate submina un caz de sunet.
Pentru a reduce impactul traducerilor greșite, în mod ideal, petrecerile ar trebui (1) desemnează o limbă pentru arbitraj, (2) desemnează arbitri care vorbesc fluent limba aleasă, și (3) ori de câte ori este nevoie de traduceri, căutați profesioniști care sunt foarte familiarizați cu terminologia juridică relevantă atât în limba originală, cât și în limbile țintă.[25]
[1] Sally A. Harpole, „Limba în procedura de arbitraj: O abordare practică pentru arbitrajul comercial internațional” 9(2) Jurnalul CAA, p. 274.
[2] ibid.
[3] Reguli de arbitraj UNCITRAL (așa cum a fost adoptat în 2013), Anexă.
[4] Regulile de arbitraj ICDR, p. 8 (subliniază accentul).
[5] Reguli de arbitraj ICC, Articol 20 (subliniază accentul).
[6] Reguli de arbitraj UNCITRAL, Articol 19.1 (accentul a fost adăugat).
[7] Reguli de arbitraj UNCITRAL, Articol 19.2 (accentul a fost adăugat).
[8] Chang-fa Lo, „Dincolo de semantică și semiotică – argumentarea pentru un set mai clar de reguli de arbitraj în problema traducerii și interpretării limbii” 9(2) Jurnalul CAA, p. 203.
[9] Convenția de la Viena privind dreptul tratatelor, Articol 85.
[10] Regulile IBA privind luarea probelor în arbitrajul internațional, Articol 3.12(e).
[11] Chang-fa Lo, „Dincolo de semantică și semiotică – argumentarea pentru un set mai clar de reguli de arbitraj în problema traducerii și interpretării limbii” 9(2) Jurnalul CAA, p. 207.
[12] C. Tahbaz, „Perspective interculturale asupra advocacy eficace în arbitrajul internațional – sau, Cum să evitați pierderea în traducere” 14(2) Revizuirea disputelor asiatice, p. 53.
[13] ibid.
[14] ibid.
[15] Joshua Karton, „Reducerea impactului mărturiilor traduse greșite în audierile arbitrale internaționale” 9(2) Jurnalul CAA, p. 231.
[16] ibid.
[17] Reglementări administrative și financiare ale ICSID, Articol 27 (subliniază accentul).
[18] Regulile elvețiene de arbitraj internațional, Articol 27.6.
[19] Joshua Karton, „Reducerea impactului mărturiilor traduse greșite în audierile arbitrale internaționale” 9(2) Jurnalul CAA, p. 230.
[20] ibid.
[21] Vedea, ex, Chang-fa Lo, „Dincolo de semantică și semiotică – argumentarea pentru un set mai clar de reguli de arbitraj în problema traducerii și interpretării limbii” 9(2) Jurnalul CAA, p. 210.
[22] ibid.
[23] Albert Jan Van den Berg (ed.), „406 Condiții de executare – Traducere” în Arbitraj comercial Anuar 1996 – Volumul XXI, p. 476.
[24] ibid.
[25] Joshua Karton, „Reducerea impactului mărturiilor traduse greșite în audierile arbitrale internaționale” 9(2) Jurnalul CAA, p. 227.